Şi poştaşii muncesc în pandemie

Evaluaţi acest articol
(16 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Salariaţii Poştei Române - companie care este cel mai mare angajator din ţară, cu peste 23.500 de oameni pe statul de plată - ar trebui să sărbătorească astăzi Ziua Mondială a Poştei, alături de colegii lor din alte 192 de ţări. Spunem ar trebui fiindcă, din păcate, pandemia a schimbat şi modalitatea de celebrare a acestei zile, nemaifiind posibile competiţiile sportive obişnuite. Pentru poştaşii din ţară, e timpul distribuirii pensiilor, chestiune care, cel puţin în mediul rural şi mai ales în comunităţile mai izolate, este în continuare misiunea exclusivă a poştei. Oamenii au, oricum, prea puţine motive de bucurie. Pe lângă salariile mici şi genţile din ce în ce mai grele, lucrătorii poştali trebuie să facă faţă în 2020 şi pandemiei de coronavirus. Protecţia e cu atât mai necesară cu cât oamenii aceştia vin până în prag mai ales la persoanele vârstnice, pentru care pensia pe card este încă o necunoscută şi, probabil, aşa va rămâne. Puţină lume ştie că, prin satele cu case răsfirate pe dealuri sau munţi, poştaşul este uneori singura persoană pe care un om o vede într-o lună întreagă. Ajunge să fie şi consilier în materie de telefoane mobile, şi depanator TV, eventual mai schimbă şi câte un bec prin casa unei băbuţe rămasă singură şi neputincioasă. Întâmplător, am avut în familie doi poştaşi (iar verbul acesta folosit la trecut mă doare acut, pierderea unuia dintre ei, unchiul meu, fiind foarte recentă), ambii în slujba unor comunităţi nu neapărat izolate, dar în care ai nevoie de condiţie fizică serioasă şi de anduranţă la efort pentru a putea face, zi de zi, kilometri serioşi cu geanta în spinare. La asta, se adaugă o grămadă de birocraţie - uneori se întocmesc hârtii şi de două, trei ori, pentru aceeaşi operaţiune, chestiune al cărei motiv rămâne un mister - atât la factorul poştal, cât şi la operatorii din birouri, evident, relaţia cu publicul rămânând mereu acelaşi punct nevralgic al poştei, care are nevoie disperată de modernizare. Atenţie, însă, modernizarea aceasta trebuie făcută ţinându-se cont că, totuşi, oamenii nu pot fi mereu înlocuiţi de maşini, că prin unele coclauri maşinile nu ar avea nicio şansă de a pătrunde, dar că poştaşilor nu le-ar strica cât mai mult ajutor efectiv. Moderne ar putea fi nişte uniforme anti-zăpadă şi ploaie, nişte încălţăminte adecvată pe care să nu fie nevoiţi să şi-o plătească din salariul minim, nişte dispozitive anti-furt care să alerteze direct serviciile de urgenţă în caz de nevoie. Ah, şi, dacă tot suntem în zi aniversară, parcă nu ar strica nişte premieri pentru munca pe timp de pandemie, nu?

Citit 1012 ori Ultima modificare Joi, 08 Octombrie 2020 17:30

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.