BB în acţiune PDL. Sau BB în reacţiune PNL. Cam aşa ar trebui să sune titlurile cu litere de-o şchioapă după interminabilele dezbateri televizate pe marginea mutării celor doi parlamentari dintr-un partid în altul.
Berca şi Banu, aşa se numesc cele două personaje coborâte cu hârzobul din cer, care şi-au auzit în sfârşit numele repetat obsesiv la televizor, scăpând în acest fel de complexele pe care le au în filiala PNL Bacău.
Nume altfel necunoscute publicului larg, chiar dacă senatorul şi deputatul în cauză nu sunt de ieri de azi în politică.
Aşadar doi tipi cărora nici nu le reţii numele, auzit doar în treacăt, au demisionat din PNL şi au trecut, prin deducţie logică, vorba evreului înţelept, unde altundeva decât la PDL.
Mare scofală! Acolo e pâinea mai pufoasă şi mai multă în vremurile astea, iar traseismul politic este o trăsătură care atinge, fără deosebire, mai toate partidele rămase fără loc la masa puterii.
Când vremurile sunt tulburi şi marea cu furtună, şoriceii părăsesc de cele mai multe ori corabia.
Nu-i o noutate şi nici cu supărare n-ar trebui să fie, astfel de personaje mărunte constituind fluxul şi refluxul politicii dâmboviţene de care nu ne mai vindecăm.
Frumuseţea mutării politice despre care s-a vorbit ore în şir, de parcă soarta României ar fi depins de schimbarea orientării politice a unor oarecare parlamentari anonimi, stă în motivaţia pe care respectivii au oferit-o presei.
Nu mai vorbim despre faptul că există un tip de presă care înghite, ca struţul, tot ce i se oferă.
Senatorul transbordat dintr-o corabie politică în alta a declarat că s-a simţit marginalizat în partid. Iar deputatul că a fost ignorat.
Or fi ştiind drăgălaşii de ei şi ce înseamnă cuvintele scăpate pe goarnă? N-au fost apreciaţi conform pregătirii, capacităţii, valorii lor, au fost neglijaţi, nu i-a luat tot mapamondul în seamă.
Unul dintre omuleţii supăraţi este senator în Parlamentul României, a fost prefect şi secretar general al guvernului, celălalt e deputat.
Au fost aşadar propulsaţi de partid, au câte un colegiu în grijă, au posibilitatea să facă legile în ţara asta şi să se remarce printr-o activitate susţinută.
Iar dumnealor n-au fost în stare să ne facă să le reţinem măcar numele. Dar s-au săturat destul de repede de opoziţie şi de revoluţia bunului simţ din PNL şi s-au hotărât să ia parte la marea împărţeală PDL-istă.
Chiar dacă partidul de la putere ar fi cel mai uscat şi mai curat din ţara asta şi tot ar trebui să se simtă jignit că vin valuri de BB-i peste el exact în vremea guvernării sale, adică abia atunci când are pâinea şi cuţitul puterii în mână.
Cu astfel de „marginalizaţi”, pe care nu i-a mângâiat nimeni pe creştet la culcare, când aţipeau prin scaunele parlamentului şi nu i-a căutat electoratul de scame pe haine e cam greu să crezi că va ieşi România din criză.
Motivele pe care le-au furnizat sunt mai curând de natură psihologică şi ar trebui luate în seamă de Geoană şi Roberta Anastase, doar ei conduc cele două Camere, să aibă grijă de oamenii ăştia, care stau prost la capitolul socializare.
După cât au fost mediatizaţi, ai putea crede că pe Berca şi Banu poporul nu-i merită. Sunt deja celebri. Trec, pe bandă, ca ştire de ultimă oră, mai ceva decât descinderile de la DIICOT.
L-au surclasat la audienţă pe Voicu, senatorul cu chef de vorbă la telefon, care a ciocnit ouă roşii în penitenciar.
Doi BB-i ajunşi în Legislativ pe spezele partidului, s-au cocoţat într-o singură clipă în vârf pentru că n-au coloană vertebrală şi vor să parvină repede şi degrabă.
Iar noi omagiem trădarea, le luăm interviuri şi oferim explicaţiile lor hilare drept ştirea zilei. Asta e frumuseţea mioritică a politicii româneşti.
Se duce vestea despre ciobanii care dau cu bâta în creştetul naţiunii, nu despre baciul omorât mişeleşte după colţul istoriei.
