Cazul fostului ministrul al Mediului, Costel Alexe, care, potrivit DNA, ar fi cerut mită 22 tone de tablă ca să deblocheze acordarea certificatelor de gaze cu efecte de seră pentru - conform unor surse judiciare - combinatului siderurgic de la Galaţi, a stârnit un veritabil cutremur pe scena politică naţională.
La mijloc nu e vorba doar de găinăriile unui politician care ia tablă de gard ca să-şi rezolve el cine ştie ce învârteli, ci de însăşi credibilitatea întregului discurs al PNL, dar şi al preşedintelui Iohannis, privind "lupta împotriva corupţiei".
Desigur, suntem departe de a crede că politicienii sunt nişte îngeri neprihăniţi sau că partidele se pot împărţi în formaţiuni cu orientări absolute spre bine sau spre rău, însă după ce în tot şirul de campanii electorale PSD a fost prezentat drept "oaia neagră" a politicii româneşti, uite că s-a răsturnat căruţa cu corupţi taman în curtea PNL! Costel Alexe nu este un oarecare. Lider liberal marcant, model de succes al noului val, fost parlamentar, ministru, mai nou preşedinte al CJ Iaşi! Tot el este şi artizanul racolării lui Mihai Chirica, primar al Iaşului, de la PSD la PNL! Dar uite că Alexe, după ce a fost "naşul" în acest caz de traseism, intră într-un caz răsunător de corupţie.
Predictibil, PSD s-a repezit să pună sare pe rană şi să ia peste picior declaraţiile anticorupţie liberale, făcând uitate destul de repede, de exemplu, grelele păcate din timpul epocii Dragnea. Iar faptul că preşedintele Iohannis a aprobat rapid cererea de urmărire penală este un gest corect, menit să pună capăt speculaţiilor politicianiste.
Pe de altă parte, ce vede "simplul cetăţean"? Că, în fapt, corupţia este transpartinică, chit că nuanţele de "gri" diferă de la o formaţiune la alta, şi că electoratul este captiv în alegerea "răului cel mai mic". Vedem cum funcţiile înalte în stat sunt tratate ca pârghii pentru influenţă şi căpătuială. Vedem că există punţi de interese între politicieni şi mediul privat, iar în acest sens poate că n-ar fi rău ca Liberty Galaţi să iasă din faza de "no comment", dacă nu doreşte să alimenteze şi alte suspiciuni vizavi de relaţiile cu instituţii ale statului.
Din tot răul, vedem, totuşi, că justiţia (mai şi) funcţionează, iar DNA-ul nu mai este ţinta atacurilor furibunde ale celor care fac scut în faţa corupţilor. Să fie acesta un semn de însănătoşire a societăţii? Bine ar fi să fie aşa, pentru că, indiferent de domeniu, toate drumurile duc la ideea de justiţie socială şi bună guvernare!
