De fiecare dată, în jurul datei de 4 martie, ne amintim de teribilul cutremur din 1977, de teribilele distrugeri şi pierderi de vieţi omeneşti care au fost atunci… Şi totuşi, de 44 ani încoace, amintirea acelui dezastru pare a fi pusă, de fiecare dată, într-un „sertăraş” al memoriei din care, eventual, o scoatem o dată la un an de zile...
Dar chiar dacă oamenii uită, pericolul pândeşte în continuare, este acolo, prezent, ba chiar din ce în ce mai mare. Cu trecerea timpului, nu numai că „ticăie” ceasul tectonic al unui nou posibil cutremur de amploare, dar creşte şi numărul clădirilor tot mai expuse la dezastru, chiar şi la un cutremur mai mic decât cel din 1977 (7,3 grade pe scara Richter). Multe clădiri sunt vechi, pur şi simplu nu mai fac faţă singure trecerii timpului, iar lor li se adaugă sutele, miile de clădiri construite haotic în ultimele decenii, multe dintre ele cu caracteristici îndoielnice în privinţa rezistenţei în faţa unui cutremur.
În „linia întâi” sunt, desigur, clădirile „cu bulină roşie”, inclusiv în Galaţi sunt câteva zeci de astfel de imobile, de la simple case, la blocuri întregi de locuinţe. Dar la noi, ca şi prin alte locuri din ţară, în afară de partea statistică, greu se mişcă lucrurile în consolidarea acestor imobile. Pe de o parte e lipsă de bani, pe de alta, lipsa unor planuri coordonate – de ce nu? – la nivel naţional, de legislaţie, de proceduri etc.
Un profesor membru al Academiei Române spunea că problema posibilelor efecte ale unui cutremur ar trebui să stea permanent pe masa CSAT! E o chestiune de siguranţă naţională, iar distrugerile pe care le poate face un cutremur pot fi comparabile cu un mic război…
Sunt state, mai sărace chiar decât România, care au luat în serios această chestiune, iar atunci când au fost puse la încercare s-au văzut şi rezultatele. La noi, pregătirea pentru un posibil cutremur rămâne încă mai degrabă la nivel de retorică şi al bunelor intenţii. Da, e posibilă o pregătire în caz de cutremur a populaţiei, sunt posibile credite subvenţionate sau pe termen lung pentru repararea imobilelor, norme de construcţii respectate la virgulă. Însă câte din toate acestea le vedem pe agenda publică, în altă zi decât atunci când ne amintim de cutremurul din 1977? E mai comod să uităm, chiar dacă asta ar putea într-o zi să ne coste viaţa altor oameni…
