Grecia e în pragul haosului, al falimentului, Portugalia nu se simte deloc bine, iar România dă semne că s-a molipsit de boala dezastrului economic şi social.
Majorarea cotei unice la 20 la sută şi a TVA la 25 la sută va avea efecte dramatice asupra populaţiei şi a mediului de afaceri, acesta din urmă fiind şi-aşa în moarte clinică.
Guvernul e depăşit de situaţie, promisa reanimare a economiei şi a mediului privat din perioada electorală s-a dovedit a fi doar o... promisiune.
Oamenii de afaceri îşi amintesc perfect ieşirea pe posturile tv a premierului Boc pentru a afirma mulţumit că impozitul forfetar aplicat societăţilor comerciale va fi anulat. Asta era în toamna anului trecut.
Nu a fost. Impozitul forfetar merge înainte, mediul privat e în suferinţă cronică, mii de firme s-au închis, lăsând pe drumuri sute de mii de oameni.
Nici o facilitate nu a fost acordată firmelor private, dimpotrivă, Guvernul nu a dat, ci a luat. Nu se mai construieşte nimic în România. Nu se mai munceşte, nu prea mai e de muncă.
Oamenii de afaceri sunt în aşteptare, nimeni nu are curaj să înceapă vreo investiţie, cât de mică. Dacă se vor aplica majorarea cotei unice şi majorarea TVA-ului – şi se pare că ar putea să se întâmple de la 1 iulie – România o va lua pe drumul pierzaniei.
Societatea e oricum săracă, bolnavă şi speriată de moarte. Majorarea taxelor îi va pune pe fugă şi pe ultimii investitori, înspăimântaţi şi-aşa de instabilitatea sistemului fiscal.
Salariile vor scădea, preţurile vor creşte şi, oricât am încerca să întrezărim o luminiţă, vom constata că suferim de orbire.
Disperat şi depăşit de situaţie, incapabil până acum să ofere soluţii care să scoată ţara din criză sau măcar să o ţină pe linia de plutire, Guvernul intenţionează să pună Fiscul pe manelişti, cântăreţi la nunţi şi botezuri, coafeze şi manichiuriste, sugerând că de aceea se află România în pragul dezastrului, pentru că nu îşi plătesc toţi aceştia impozitele.
Mai mult, un reprezentant de seamă al Fiscului a ieşit pe post pentru a spune că ştie el că patroni cu firme falimentare au maşini de lux şi vile.
E clar că cei care fac legile în spaţiul nostru amărât sunt rupţi cu totul de realitate, că habar nu au ce se întâmplă în mediul privat şi că de fapt nici nu îi interesează ce eforturi face administratorul unei societăţi comerciale pentru a-şi tine la muncă şi puţinii oamenii care i-au mai rămas, asta după ce plăteşte toate impozitele, forfetarele, TVA-urile şi, eventual, amenzile inventate de organele de control, care au şi ele un plan de făcut, nu-i aşa?
Nu, nu ne mai putem facem planuri. Nu, nu mai putem – ca salariaţi sau ca oameni de afaceri – să gândim o strategie pentru ziua de mâine.
Şi atunci ne întoarcem la legile lui Murphy şi zicem că mai bine zâmbim azi, căci mâine va fi cu siguranţă mai rău, pentru că nimic nu poate merge atât prost, încât mâine să nu devină şi mai prost într-o Românie care se hotărăşte să moară.
