Fetița mea a primit deja noile manuale pentru clasa a IV-a. La fel de nerăbdător le-am așteptat și eu, mai ales că îi spusesem că va învăța istoria, materie pe care o iubeam în anii de școală. I-am zis și de geografie, cu care de asemenea urmează să se întâlnească pentru prima dată în clasa a IV-a. Ajunși acasă, n-am mai avut răbdare și am deschis amândoi manualele respective. Am început cu istoria. La început, uimire; apoi, stupoare; spre final, nu-mi venea să cred ce văd. Iar la final de tot, am început să vorbesc singur. Nu am fost cadru didactic, nu am predat niciodată, nu am contribuit la realizarea vreunui manual, dar știu ce am învățat la școală și, mai ales, cum am învățat. Știu cum arăta o lecție din manual "pe vremea mea", dar ceea ce am văzut acum nu semăna cu nimic din ce știam.
Manualul de istorie de astăzi are un aspect complet tabloidizat al lecțiilor, cu mici fragmente disparate și cu "Știați că"-uri aruncate prin pagini fără nicio noimă, cu poze care n-au legătură cu conținutul din paginile respective, un talmeș-balmeș greu de imaginat. Știu că istoria, înainte de toate, se bazează pe cronologie, pe contexte istorice, pe fapte. La clasa a IV-a, e prima dată când copiii studiază istoria, așa că m-am așteptat să li se spună, măcar la început, despre originea și formarea poporului român. Nici vorbă! Primele mențiuni despre daci și romani apar dincolo de jumătatea primului semestru, pe la paginile 30-40. Înainte de asta, copiilor li se spune că familia este un lucru foarte important (corect, dar există și manuale de educație civică), li se arată un arbore genealogic al unui oarecare "Săndulescu", li se arată poze de la nunți, botezuri, dintr-o sală de operă sau de la un hotel, li se mai aruncă, printre "Știați că"-uri, o poză cu una din misiunile Apollo și sunt informați când a adoptat ONU Carta drepturilor copiilor. Abia apoi li se vorbește, foarte pe scurt, de daci și de romani, de Decebal, Traian, Gelu, Glad și Menumorut. Nicio vorbă de "varză, viezure", nicio vorbă de ginta latină, că nu e timp, primul semestru se încheie, deja, cu Al.I. Cuza.
Să nu mai spun că în manualul de "Limba și literatura română" mai mult de jumătate dintre autori sunt străini. Sau că în manualul de geografie am întâlnit una dintre cele mai stupide teme: copiilor li se arată un stadion de fotbal desenat și trebuie să "comenteze" acțiunile sportive în genul "Jucătorul X avansează spre Nord și este flancat la Sud-Vest de jucătorul Y". Geografie, nu glumă!
Respect dascălilor care, cu asemenea manuale, reușesc să-i învețe ceva pe copiii noștri și să-i facă să le și placă ceea ce învață!
