Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" LUX de AMĂNUNTE (dosarele Z)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Am început să cred că nu mai am/ răbdare pân-acolo, tocmai unde

se spune şi se scrie că-i frumos,/ uşor, aşa, cu lux de amănunte,

că-i pur şi simplu tot, şi toate-s vii,/ şi primitoare cum biblioteca,

şi cum doar cartea-cartea poate fi.../ şi nimeni nu-i nici alfa, nici omega!

Am început să cred că n-am avut/ nimic din toate-acestea, niciodată,

dar am trecut biruitor prin fals,/ spre-o steauă totdeauna-ndepărtată,

spre-un capăt mincinos şi lustruit/ încet, cu zel, cu lux de amănunte,

să-(mi) pară că mă duc spre paradis/ cu veşnicii pătrate şi rotunde!

Ce timp duşman, ce vreme fără rost/ mă ţin captiv în vis, aproape, lângă

ochiul sever al marelui nimic.../ dar niciodată n-or să mă înfrângă!

Citit 7754 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.