Tot ce nu este aur ne pute

Evaluaţi acest articol
(15 voturi)

Sâmbătă, 24 iulie, în cea de-a doua zi a Jocurilor Olimpice de la Tokyo, România a câștigat prima – și, până ora scrierii acestui text, singura – medalie olimpică de la această ediție: argint la spadă individual feminin, prin Ana Maria Popescu. Finala probabil ați văzut-o, a fost dramatică și a fost decisă „în prelungiri”, prin ceea ce în fotbal s-ar fi numit „golul de aur”. Aici, la scrimă, a fost „tușa de aur” care, din păcate pentru Ana, s-a transformat în tușa de argint. După finala olimpică, au fost destule voci care au spus nu că Ana a câștigat argintul, ci că a pierdut aurul. Așa o fi, tehnic vorbind, dar Ana a pus punctul pe i: „Am 37 de ani, mă dor toate, credeți-mă pe cuvânt. E cea mai muncită și cea mai chinuită medalie din toată cariera mea. Așa că nu-mi pasă de aurul care este la gâtul lui Sun acum. Îmi pasă de bucățica asta de metal pe care mi-am dorit-o pentru mine. Și o am! Dacă la Beijing n-am avut maturitatea necesară să mă bucur de acea medalie, acum sunt foarte mulțumită de ce am reușit să fac și e maxim din ce puteam să fac, la ce pregătire am avut, la ce chin și la cât contează sportul în România, trebuie s-o spunem și pe asta. A fost minunat ce am reușit să fac astăzi!". 
La doar câteva clipe după ce a luptat într-o finală olimpică, Ana Maria Popescu ne-a arătat cum se apreciază o performanță la justa ei valoare, mai ales că în România, astăzi, sportul e tratat ca ruda săracă a... televizorului. Aşa este tratat sportul pentru copii și juniori, aşa sunt finanțate cluburile sportive de masă, nu vârfurile gen CSM București, strategia națională a sportului pe termen lung e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire, la modul în care arată infrastructura sportivă, atâta cât mai este, e de mirare că apar senzații cum ar fi înotătorul David Popovici. 
Ar trebui să nu ne mai credem buricul pământului şi să fim realiști. Am avut generații de aur în gimnastică, dar nu mai existăm decât prin Larisa Iordache. Am avut scrimeri, boxeri, halterofili, judokani, luptători, atleți, handbaliști etc. de aur, dar acum putem doar să visăm la performanțele trecutului. Am predat lecții de sport altora, dar acum nici scamele nu li le mai scuturăm. Am avut generație de aur în fotbal, dar acum ne mâncăm ficații cu naționalele lui Rădoi.
Ajungem în tot mai puține finale, iar când ajungem, ne plângem că am pierdut aurul, nu ne bucurăm că am câștigat argintul. Strâmbăm din nas la tot ce nu este aur. Problema este că ni s-au cam terminat generațiile de aur și nu am pus nimic în loc.

Citit 1251 ori Ultima modificare Luni, 26 Iulie 2021 23:27

Mai multe din această categorie:

2 comentarii

  • postat de dan
    Marți, 27 Iulie 2021 14:14
    89.39.81.***
    campionii ramin in istorie.........problema adevarata e ca ei concureaza in numele unei tari ,ROMANIA. tara in care sportul a fost inghitit ca toate aspectele sociale de MAFIA de partid, de smecherie, de nesimtire, de lipsa de cultura si civilizatie a celor ce ne conduc. pestele se impute de la cap si se extinde si distruge tot; nu exista ce vor ei sa existe si noi sa acceptam acest cap imputit si noi restul sa platim taxe, impozite, sa fim foarte corecti pentru tara si ei sa isi bata joc de toata lumea corecta. in sport ca si in orice aspect social, economic, de existenta a acestui neam caracatita politica, de golanie economica a inghitit tot. e un miracol ca exista sportivi cu mare personalitate si calitate morala si sportiva. mai exista, unul din ei e ANA MARIA POPESCU. sarut mina.
    0
    5
    Raportează
  • postat de pro
    Marți, 27 Iulie 2021 09:25
    82.208.137.***
    Cred ca nu are rost sa discutam despre performantele din timpul regimului criminal comunist si pretul cu care erau obtinute.
    Aveam o "generatie de aur" in gimnastica, fetite infometate, batute, terorizate ca sa obtina performanta.
    Fotbalistul campion Miodrag Belodedici a iesit ilegal din tara deoarece statul roman "recunoscator" nu-i permitea sa plece liber.
    Nadia a fost obligata sa se tarasca prin noroi si sarma ghimpata ca sa scape de "recunostinta" statului roman.
    Intr-un stat normal pentru performanta trebuie sa investesti multi bani. Romania nu a facut-o in trecut si nu o face nici in prezent. In aceste conditii performanta e mai mult o intamplare fericita.
    0
    0
    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.