După mai bine de 30 de ani de "democrație", trăim într-o societate în care femeia româncă a ajuns, în alarmant de multe situații, la pragul cel mai de jos al condiției umane. Victimă a conjuncturilor sociale dificile, a prejudecăților, a lipsei de educație și nu în ultimul rând a unui suport real, vorbim prea des de femeia româncă traficată sexual, mamă la vârsta copilăriei, căzută în ghearele depresiei, discriminată la locul de muncă.
Statisticile despre situația victimizării femeii se fac cu zecile, instituții sau organizații care monitorizează cifre legate de cazuri în care acestea sunt, sub orice formă, traumatizate, raportând, într-un trend ascendent, înrăutățirea. Pe măsură ce ne adâncim în democrație, tot mai multe femei sunt bătute, sunt traficate, devin mame la vârste tot mai fragede, fug de acasă, divorțează sau sunt abandonate de familii și puse în fața unor situații incapabile să le gestioneze. Nu pentru că ele însele nu ar fi în stare, ci pentru că se lovesc de piedici, de neputințe, de lipsă de înțelegere. A o lua pe căi și mai greșite într-un moment de cotitură, în care, de prea multe ori, alături îi sunt și unul sau mai mulți prunci, este o probabilitate extrem de mare și, nu de puține ori, cu consecințe dramatice. În România, aproape 80 la sută dintre victimele traficului de persoane sunt femei, dintre care aproape jumătate minore. Un sfert din mamele-adolescente din Uniunea Europeană trăiesc în România. Alte mii de femei cresc și trăiesc, ca adulte, în condiții familiale grele, în familii destrămate ori alături de parteneri violenți. Sunt doar câțiva factori care, inevitabil, generează cercuri vicioase în care apar victime colaterale. Acestea sunt copiii. Acel copil abandonat pe o stradă din Galați de o mamă dezorientată și poate insuficient înțeleasă și îndrumată. Acei gemeni care au "zburat" de la o fereastră din Ploiești în timp ce o mamă, cu vădite carențe emoționale la rândul ei, făcea live pe Facebook, probabil în căutare de atenție, confirmare sau apreciere. România are mii de oameni care au trecut prin "fabricile" în care s-au transformat facultățile de Psihologie, în ultimii ani. Teoretic, sunt mulți oameni care, dacă sistemul nu ar fi atât de câinos cu profesia apreciată ca liberală, ar putea ajuta cu adevărat femeile ajunse în situații limită. Dacă femeile ar fi ajutate, poate depresia nu ar mai fi o chestie atât de tabu și, dacă nu ar fi tabu, ar fi tratată, și nu ar duce la fenomene greu de înțeles și ușor de blamat. Femeile României sunt mamele generațiilor de mâine, iar din mame defecte nu poate ieși un viitor sănătos.
