Conform estimărilor oficiale, numărul poliţiştilor români este cu 30 la sută mai mic decât necesarul de cadre, iar criza din sistem se accentuează pe zi ce trece. Numai anul trecut s-au pensionat circa 3.300 de poliţişti, iar anul acesta trendul continuă să crească. În primele şapte luni din 2021, au ieşit la pensie peste 2.000 de angajaţi ai Ministerului de Interne, aşa că rândurile celor ce trebuie să ne asigure liniştea vor fi din ce în ce mai subţiri. Iar asta se va vedea, în primul rând, în stradă, pentru că majoritatea celor care au ales pensia sunt din serviciile operative, care beneficiază de un "spor" de şase luni la fiecare an lucrat. Din spate, absolvenţii Academiei de Poliţie şi ai şcolilor de agenţi nu asigură personalul necesar nici măcar pentru a-i înlocui pe cei ieşiţi anual la pensie, la reducerea decalajului general neputându-ne nici măcar gândi în viitorul apropiat.
Cum meseria de poliţist este una destul de bine plătită, care este motivul acestor pensionări pe bandă rulantă? Răspunsul e simplu: sunt o consecinţă directă a declaraţiilor politice populiste. Cea mai mare parte a poliţiştilor care aleg retragerea din activitate o fac de teama de a nu le fi afectată pensia, după ce una dintre promisiunile electorale ale actualei coaliţii de guvernare a fost eliminarea pensiilor "nesimţite". Poliţiştii se află printre categoriile vizate în multe dintre variantele de lucru ale unei astfel de legi, iar temerea că vor ajunge să iasă la pensie cu mult mai puţini bani în buzunar decât colegii lor pensionaţi recent îi face pe mulţi să se retragă din sistem înainte de vreme, în speranţa că la pensiile aflate în plată nu se va mai umbla, iar "tăieri" se vor opera doar pentru cei ce vor ieşi la pensie după modificarea legii. Din acest punct de vedere, chiar nu poţi să-i condamni, pentru că una este să fii pensionar cu 7-8.000 de lei pe lună şi alta să primeşti doar jumătate din această sumă sau chiar mai puţin.
Şi, cu toate că o reaşezare a sistemului de pensii este categoric necesară, pentru că diferenţele de cuantumuri şi vârste de pensionare sunt în multe cazuri chiar "nesimţite", decidenţii politici ar trebui să analizeze mult mai responsabil particularităţile fiecărei categorii vizate, pentru că, iată, o promisiune electorală amânată ani la rând poate da peste cap un întreg sistem (şi Ministerul de Interne nu e singurul afectat, la fel se întâmplă şi în Justiţie), a cărui "reparaţie" ulterioară poate dura foarte mulţi ani. Aşa că proverbul "măsoară de zece ori înainte de a tăia o dată" ar trebui parafrazat, în politică, în "gândeşte de zece ori înainte de a promite o dată"!
