În primăvară s-au împlinit cinci ani de când Transurb a rămas stăpân peste toate traseele din municipiul Galați, odată cu dispariția microbuzelor maxi-taxi. Teoretic, așa cum lăsau atunci să se înțeleagă edilii orașului și reprezentanții Transurb, pe străzile Galațiului urma să curgă numai lapte și miere. Se reducea evaziunea, dar și aglomerația de pe trasee, transportul urma să fie mult mai civilizat decât cu „cașcarabetele”. Pe de altă parte, mulți avertizau atunci că Transurb nu va face față fluxului de călători, că se va aștepta mai mult în stații și că aglomerația, mai ales la orele de vârf, va fi insuportabilă. La trei luni de la dispariția maxi-taxi-urilor, directoarea de atunci a Transurb spunea că s-au dublat încasările, însă și cheltuielile. Era nevoie de mai mult personal, nu numai de șoferi, ci și la întreținere și revizii. Cu alte cuvinte, era nevoie de mai multe mijloace de transport, dar și de mai mulți bani decât până atunci.
Ieri, 16 septembrie, la cinci ani de la acel moment, sindicaliștii de la Transurb au ieșit în stradă, pentru o majorare salarială amânată de nouă luni de zile. Suma nu este una imensă, e vorba de 140 de lei brut care să se adauge la salariul tarifar. Ca bani în mână, este puțin mai mult de jumătate, bani aşteptaţi încă din ianuarie, dar în zadar. Oamenii au primit promisiuni, asigurări, doar vorbe goale. În condițiile în care toată presa bubuie de scumpiri incredibile la gaze, energie electrică, utilități și toate celelalte, au ajuns la concluzia că orice leu contează, mai ales dacă ți se cuvine de drept, prin contract de muncă.
Șoferii mai acuză subfinanțarea de la autoritățile locale. La prima vedere, diferența poate părea minusculă, de un leu și ceva, 7,10, faţă de 8,20 lei pe kilometru. Înmulțit, însă, cu circa un milion de kilometri parcurși lunar, acel „leu amărât” se transformă în ditamai milionul, doar într-o lună.
Sindicaliștii mai sunt nemulțumiți că mașinile noi se strică foarte ușor, că nu sunt bani de piese și reparații, că mai sunt vreo 50 vechi care sunt nesigure şi pentru ei, şi pentru călători.
Și ar mai fi o nemulțumire, chiar cea mai importantă dintre toate: pierderi de peste 5 milioane lei înregistrate în primele șapte luni ale acestui an, generate și de unele nereguli în managementul ultimilor ani.
Ei, abia aici este întrebarea de zece puncte: pentru cine au curs laptele și mierea de la Transurb? Faptul că, așa cum afirmă sindicaliștii, în decembrie societatea ar putea intra în colaps financiar, fără bani de salarii, ar fi doar bomboana de pe colivă.
