În fiecare iarnă, cum prima zăpadă ceva mai serioasă închide șosele și paralizează cu orele activitățile din orașe, o sintagmă de acum familiară se rostogolește fără încetare prin ziare și la buletinele de știri: cu toate că știau că iarna va veni, autoritățile au fost totuși ”surprinse” și ”luate pe nepregătite” de valul de ninsori. La o proporție mult mai mare, același mecanism este valabil și în modul în care autoritățile române au gestionat actuala criză sanitară.
Încă din primăvară, numeroase voci competente au atenționat că pandemia de COVID-19 nu a ajuns la final, ci că toamna va aduce un val patru, foarte posibil mult mai agresiv decât cele dinainte. Cu toate acestea, după relaxarea bruscă a măsurilor, în luna mai, guvernanții nu au mai făcut nimic concret pentru a opri declinul campaniei de vaccinare sau pentru a pregăti măcar spitalele pentru noul val pandemic. Din contră, luptele pentru putere în cadrul partidului au monopolizat agenda politică a majorității celor aflați la putere.
Acum, în timp ce varianta Delta a noului coronavirus face de săptămâni întregi mii de victime prin spitale și nu numai, în timp ce dreptul constituțional la asistență medicală le-a fost din nou interzis bolnavilor cronici și celor neconsiderați urgențe medicale, în timp ce alte campanii de vaccinare stagnează, deși acestea ar putea duce la scăderea mortalității în alte boli, putem observa că statul român a fost iarăși luat pe nepregătite.
În județul Galați, toate cazurile grave de COVID-19 – ceea ce înseamnă un număr imens de pacienți – sunt tratate exclusiv la Spitalul Județean, pentru că celelalte spitale nu pot asigura necesarul de oxigen implicat în tratamentul acestor bolnavi. Spitalul Județean a fost depășit astfel repede de situație, iar acum bolnavii sunt ținuți adesea în condiții improvizate, fapt ce reprezintă un risc imens atât pentru ei, cât și pentru cadrele medicale.
Tragediile petrecute în ultimul an în mai multe secții ATI din țară ne arată de fapt că sistemul medical românesc se află încă, din multe puncte de vedere, într-o situație mai precară chiar decât era în urmă cu trei decenii, când oricum eram deja cu zeci de ani în urma lumii civilizate.
Acest fatalism morbid, mioritic, propriu societăților mâncate de corupție, cu indivizi slab educați și cu pseudo-instituții publice este poate marele nostru dușman, cel care va dăinui mult după pandemia de COVID-19 și care va face ca România să rămână, pentru multă vreme de acum înainte, țara din care au emigrat cei mai mulți oameni pe timp de pace.
