„Opreşte, Doamne, ceasornicul, cu care ne măsori destrămarea…”, mă tot rog, cu vorbele poetului Lucian Blaga, de câteva zile încoace. Încă dinainte de a vedea imaginea cumplită a celor 65 de trupuri, acoperite cu cearşafuri albe, întinse pe treptele Palatului de Justiție din București. Sub pânza albă respirau oameni, dar lângă ei, strigau în pârjolitoare tăcere portretele celor 65 de victime ale incendiului din noaptea de 30 octombrie 2015, de la „Colectiv”.
Au trecut şase ani de atunci şi nu putem constata, amar, decât că a fost o altă tragedie pentru care nimeni nu a fost găsit vinovat. Un infern care, deşi ar fi trebuit, nu a schimbat nimic! Nici măcar în sistemul sanitar românesc! Din contră! Acum iau foc chiar spitalele cu pacienţi cu tot! Ard ca torţele saloane din secţiile ATI. De ce? Ba de la o lumânare nesupravegheată, pusă de-o asistentă la căpătâiul unui bolnav care aştepta să-şi dea sufletul. Ba de la o priză defectă. Ba de la cine ştie ce improvizaţie ori peticeală românească a unui „Las’ că merge şi-aşa!”…
Da, „Las' că merge şi-aşa” pare să fie „manopera” unanim acceptată în „România lucrului bine făcut”. Ţara promisă, în campania electorală din octombrie 2014, de cel care astăzi e preşedintele României, Klaus Iohannis, şi datorită votului meu. „Ce înseamnă România lucrului bine făcut? Înseamnă o țară prosperă, respectată în lume, care prețuiește educația, cu oameni liberi și demni, care găsesc un loc de muncă pe măsura priceperii şi preocupării lor. Este o atitudine, un fel de a fi şi de a face lucrurile: temeinic cu seriozitate şi cu grijă pentru oameni”, explica la vremea aceea electorală.
Ce s-a ales din promisa „Românie a lucrului bine făcut”? O ţară a timpului pierdut pentru supravieţuitorii „Colectiv” şi nu numai. Pentru noi toţi, care ne pierdem nedrept şi inutil timpul şi speranţele, şi pe cei dragi, şi vieţile, într-o ţară în care politicienii se joacă de-a Guvernul şi guvernarea, în timp ce mimează prost preocuparea faţă de oameni şi ţară.
O ţară care-şi numără zilnic sutele de morţi înainte de vreme, în timp ce familia prezidenţială face vizite la piramide. Asta, fireşte, când şeful statului nu ne recomandă călduros să mergem la schi ori la golf, în funcţie de anotimp… Sau când nu constată sec, la televizor, că "statul român a eșuat în misiunea de a-și proteja cetățenii". Pentru că România e ţara timpului pierdut. Degeaba, scump şi dureros.
