În lumina proiectoarelor special instalate, pe şantierul Palatului „Simion Gheorghiu” se lucrează şi după apusul soarelui. Dincolo de paravanul de protecţie, în spatele faţadelor istorice protejate de o „armură”, noua construcţie a ajuns deja la etajul unu. Încă se mai demontează elementele originale, din fosta structură realizată în 1923. Se „croiesc” stâlpi care vor integra „vechiul şi noul” într-un tot unitar, astfel încât arhitectura exterioară a Palatului să fie restaurată. Asta va însemna, între altele, şi readucerea la forma iniţială a ferestrelor pe care foştii chiriaşi le-au zidit după bunul plac…
„Adevărată chirurgie pe șantierul Palatului „Simion Gheorghiu”. Cum se salvează un monument al Galațiului”, aflaţi din reportajul publicat în ediţia din 7 martie 2025 a ziarului „Viaţa liberă”. La acel moment, era ridicat şi asamblat imensul eşafodaj metalic care conferă siguranţă celor două faţade păstrate din Palatul „Simion Gheorghiu”. Vă spuneam atunci că punerea în operă a proiectului european de „Renovare integrată - Reabilitare imobil str. Domnească nr. 24 - proiectare și execuție”, de către asocierea Rovis Lider SRL - Servland SRL - ATU Consulting SRL, nu constituie o lucrare obișnuită.
Chiar dacă, în lunile care au trecut, v-am mai prezentat instantanee de pe şantier - în special la rubrica „Poza zilei” - am fost curioşi să vedem cum au evoluat lucrările. Şi ce s-a mai întâmplat între timp. Ghid ne-a fost, ca şi data trecută, șeful de șantier, inginerul Mihai Băițan, de la compania Rovis Lider.
Multă muncă, beton şi armătură
„Pe şantier s-au întâmplat foarte multe lucruri, cum ar fi turnarea unui radier de 460 de metri cubi de beton - el, singurel! -, a plăcilor de peste subsol şi de la primul etaj. Sunt aproximativ 1.200 de metri cubi de beton turnaţi, din martie şi până acum, şi undeva la 60.000 - 70.000 de kilograme de armătură, însemnând: rampă, subsol, pereţi, diafragme, grinzi… Plus lucrările executate în paralel, cum ar fi cămăşuirea pereţilor şi toate lucrările de punere în siguranţă. De exemplu, între clădirea nouă şi bloc s-au executat lucrări de punere în siguranţă a zonei limitrofe.
Rezumatul vă poate părea scurt, dar e foarte multă muncă. Fiecare stâlpişor trebuie decupat cu cap, luat manual, pentru că nu se poate altfel. Este, practic, un întreg manual de construcţii aici: toate specialităţile au avut câte o parte de făcut”, ne-a explicat inginerul Mihai Băițan.
La primul etaj al noii construcţii
N-o să vă povestesc despre „aventura” urcării mele la primul etaj, ci momentul pe care l-am surprins, odată ce am păşit pe placa de beton: demontarea unui element din fosta structură originală a clădirii, piesă din 1923.
Am putut vedea cum se „croiesc” stâlpii care vor uni faţadele care se păstrează de structura de rezistenţă nouă. O structură pe bază de cadre elastice, care va funcţiona ca un tot unitar, faţadele istorice fiind integrate în construcţia nouă.
„Suntem deja pe placa de la cota +5,15, care înseamnă etajul unu. Dar am plecat de la cota -3,60, deci distanţa faţă de sol ar fi de aproximativ opt-nouă metri, ca şi săpătură, pentru că se va amenaja inclusiv parcare subterană. Începem să montăm stâlpii şi grinzile, pentru viitoarea placă de la cota +8,83, care va susţine etajul al doilea. Dacă ţine vremea cu noi, încercăm să o turnăm până la finele anului.
Lucrăm, în paralel, la toate specialităţile în care se poate. S-au atacat şi nişte lucrări conexe, pe partea electrică şi de zidărie. Acolo unde se vede tencuiala decopertată, vom intra la lucrări de cămăşuire a pereţilor existenţi. Asta se va întâmpla cu siguranţă până la finele anului, tocmai pentru a întări construcţia! Se lucrează intens, pentru că trebuie protejată de vremea rece. Şi nu putem s-o protejăm decât printr-o execuţie cât mai rapidă a întregii lucrări”, ne explică şeful de şantier.
În fiecare zi, muncesc pe şantier 30-35 de angajaţi, dar numărul constructorilor se va dubla în curând. Şi asta pentru că, în etapa următoare, se va dezvolta şi partea de instalaţii termice, electrice, alimentarea cu gaz, detecţia de incendii.
Munca este continuată şi după ce apune soarele, pentru că au fost montate proiectoare şi camere de supraveghere.
Cum se păstrează arhitectura originală
De la inginerul Mihai Băițan, am aflat care este destinaţia golurilor rămase în placa de la primul etaj. Într-unul dintre ele vor fi casa liftului - a lifturilor, de fapt - şi viitoarele scări de acces. Un alt gol este destinat luminatorului care va continua până placa de la pod. Corespunde fostului acces principal în clădire, din strada Domnească, şi va fi restaurat după planurile de la 1923.
„O să iasă foarte frumos. Arhitectura se restaurează aşa cum a fost. Ieşirea secundară corespunde cu intrarea principală. Podul va avea terasă circulabilă. La coamă - punctul maxim al acoperişului - clădirea o să aibă, aşa cum a avut, 18 metri”, ne explică şeful de şantier.
Nu trebuie să fii specialist în construcţii ca să-ţi dai seama că ferestrele au forme şi dimensiuni diferite, unele mai mari, altele mai mici. Şi asta pentru că unii dintre foştii chiriaşi ai imobilului au mai zidit câte o bucată de fereastră, după bunul plac. Acum vor fi restaurate la dimensiunea şi forma originală de la 1920. La fel şi logiile.
„Surprize, surprize!”… de pe la 1923
Chiar şi la atâta timp de la începerea lucrărilor, clădirea de patrimoniu continuă să le ofere „surprize” constructorilor care o consolidează şi restaurează.
„Nu ştii peste ce dai când deschizi construcţia! Şi am tot avut surprize de la fundaţie în sus: ba lipsea cărămida, la un moment dat cotele de pilaştri erau «„jucate»”, ne dezvăluie şeful de şantier.
După cum ne povesteşte, clădirea a avut un sistem vechi de grinzi - deteriorate, acum - din care plecau şine de cale ferată. Puse empiric, nu pe baza unui calcul, a unei structuri de rezistenţă! Clădirea nu a avut stâlpi, ci pilaştri, jos la fundaţie. A avut pereţii groşi de zidărie… sau mai subţiri: „Am mai avut şi surprize să constatăm că nu prea au avut cărămidă la momentul respectiv. Aşa că au tencuit frumos, a ieşit puţin mai strâmb, şi asta a fost.
Dar toate s-au rezolvat cu ajutorul proiectantului de la Iaşi - Andrei Tucă, proiectant de rezistenţă - care ne-a ajutat cu operativitate în implementarea proiectului”, spune inginerul şef de şantier.
În ciuda camerelor video de supraveghere şi a măsurilor de siguranţă luate, mai apar „surprize” şi de alt fel: ba descoperirea unei pături - semn că au avut un „vizitator” care a „înnoptat” pe şantier, ba furturi, ba probleme cu cei din zonă.
Bibliotecă, dar şi parcare subterană
Evident, în cadrul lucrărilor de acum se pregătesc şi viitoarele compartimentări. Aşa am aflat că, în imobilul restaurat, va exista şi o bibliotecă. Nu vor lipsi facilităţile unei construcţii moderne, de la cameră tehnică, până la compartiment IT. Despre locurile de parcare subterane aţi putut afla deja din ziarul „Viaţa liberă”. Alte peste 30 de locuri de parcare vor fi amenajate în zona care se va resistematiza, până în clădirea vecină din strada Nicolae Gamulea.
În planuri, zona arată frumos şi civilizat: trotuar perimetral, spaţii verzi şi mutarea punctului de gunoi. Dar până atunci, mai sunt lucrări care aşteaptă să fie executate.
Cu optimism, putem spera că, în toamna anului viitor, lucrările de restaurare şi renovare la imobilul de patrimoniu de pe strada Domnească nr. 24 se vor încheia.
Reamtintim, Casa „Simion Gheorghiu” ar urma să găzduiască, după redeschidere, un hub IT.
Valoarea contractului de proiectare şi lucrări se ridică la 17.837.082 de lei fără TVA. Finanțarea ar trebui să fie asigurată prin Planul Național de Redresare și Reziliență, fonduri europene contractate de Primăria municipiului Galați.
Istoria, pe scurt
Ruinat, vandalizat, furat bucată cu bucată şi îngropat în gunoaie, e de mirare că imobilul de patrimoniu de pe strada Domnească nr. 24 a rezistat distrugerii susţinute! Doi primari ai Galaţiului, Eugen Durbacă şi Dumitru Nicolae, s-au străduit să-l demoleze!
Celor care critică acum salvarea Casei „Simion Gheorghiu” - de către administraţia condusă de primarul Ionuţ Pucheanu - le amintim de ce este important acest demers, în ciuda costurilor substanţiale!
„Este singura clădire reprezentativă pentru felul în care arăta centrul oraşului, mai exact zona de «corso», până la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Importanţa monumentului este întărită, însă, şi de memoria acestuia, prin faptul că a fost comanditată şi i-a aparţinut gălăţeanului Simion Gheorghiu, înalt funcţionar la Uzina de Gaz din Galaţi şi apoi director al Băncii Galaţilor”, spunea regretatul Marius Mitrof, fost consilier în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Galaţi.
Inclusă încă din 1992 pe Lista Monumentelor Istorice ale Galaţiului, Casa „Simion Gheorghiu” este parte a „Ansamblului Urban strada Domnească”, datat secolul al XIX-lea, inclus pe aceeaşi listă de patrimoniu. Bijuterie a vremurilor de odinioară, clădirea, cu subsol parţial, avea spaţii comerciale la parter, iar la cele două etaje erau locuinţe.
Litigii şi despăgubiri
Primăria Galaţi a devenit proprietara clădirii de pe strada Domnească nr. 24 în iunie 2017, prin hotărârea definitivă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Dar, pentru că o cotă-parte din monumentala clădire a rămas deţinută de un cetăţean, căruia i s-a vândut, în 1997, o locuinţă cu două camere şi bucătărie - locuinţă care fizic nu mai exista - Primăria a fost nevoită să îl despăgubească, în urma altui proces.
Abia în octombrie 2021, municipalitatea a putut deveni unic proprietar şi a demarat procedurile pentru salvarea clădirii.
