Blocul Național Sindical (BNS) a făcut apel la europarlamentarii români să voteze, ieri, în plenul Parlamentului European, proiectul de Directivă privind salariile minime adecvate. BNS anunță că lucrătorii și sindicatele din România vor urmări cu atenție, la fel ca lucrătorii și sindicatele din celelalte state membre, votul din Parlamentul European și așteaptă cu nerăbdare sprijinul celor pe care i-au votat să-i reprezinte în Parlamentul European, pentru începerea negocierilor pe baza raportului adoptat în Comisia EMPL.
Demersul BNS are în spate cifre îngrijorătoare. Astfel, aproximativ 20 la sută dintre salariații din România cu contracte de muncă cu timp complet și 79 la sută dintre cei cu contract de muncă cu timp parțial au astăzi venituri salariale la nivelul salariului minim. Unu din opt salariați cu contract de muncă cu timp de muncă complet și unu din doi salariați cu contract de muncă cu timp parțial sunt astăzi expuși riscului de sărăcie în muncă. Între 2019 și 2021, s-au pierdut 126.000 de locuri de muncă cu timp complet, o parte dintre acestea fiind transformate în locuri de muncă cu timp parțial.
Așadar, unu din opt salariați români cu program normal de lucru este în pragul sărăciei. Referitor la cei cu program part-time, al căror număr a crescut foarte mult în ultima perioadă, inclusiv la Galați, riscul este și mai mare, de unu din doi. În contextul pandemiei de COVID-19, la aceste cifre s-ar trece în scenariul roșu și toată România ar fi în alertă. În contextul șomajului, se pare că aceste cifre nu ne îngrijorează atât de mult cât ar trebui.
Un mic exemplu: cea mai recentă rată a șomajului înregistrat în Galați, cea raportată la sfârșitul lunii septembrie, a fost de 5,73 la sută. Adică, de 57,3 la mie. Pentru COVID-19, la o rată de peste 6 la mie am trecut în scenariul roșu, s-au blocat spitalele și, pe alocuri, sectoare întregi din economie. Pentru șomaj, la 57,3 la mie, nu s-a întâmplat nimic, nu s-a făcut nicio celulă de criză la nivelul autorităților locale, nu s-au implicat miniștri și parlamentari, nu s-a dat cod roșu, nici alertă, nimic. La peste 57 la mie, nu s-a decretat o pandemie a sărăciei, deși ea, practic, există.
E adevărat, un șomer care nu-și mai găsește de lucru nu ajunge la ATI, pe oxigen. Dar poate ajunge la cantina săracilor, ceea ce pentru el și familia lui ar fi aproape la fel de grav. Iar riscul e tot mai mare, deoarece pandemia sărăciei nu este prezentă de ieri, de azi în România și nici nu se vindecă prin vaccin. Pentru că un vaccin împotriva sărăciei încă nu s-a inventat.
