Acelea cu maieuri, pulovere și șosete sub brad. Grozave cadouri, de unde știa Moșul că îmi rămăseseră mici și găurite cele vechi?
Acelea cu amândoi părinții acasă. Nu cu unul veghind dintr-un portret șters regulat de praf sau plecat să muncească undeva unde se vorbește o altă limbă.
Acele Crăciunuri în care să deschizi ușa colindătorilor nu era opțional, iar conceptul de interfon nu era născut tocmai din necesitatea de a ține departe capra, ursul și alte făpturi mitice și zgomotoase, care îi camuflau pe prietenii mei de la scara trei.
Nu mai sunt Crăciunuri cu masa din sufragerie întinsă dintr-un perete în altul, blocând ieșiri și transformând în cascade licorile de prin pahare la ridicarea temerară a vreunei rude (și ea ascunsă acum într-un portret curățat săptămânal).
Aștept inutil Crăciunuri cu prăjituri de casă pe care cineva pudra zăpadă cu gust de zahăr.
Crăciunurile de altădată le văd acum, cu ochii memoriei, întâmplându-se după curățenii amenințătoare, în care mobilele (piesele de mobilier, nu telefoanele!) erau smulse, frecate, covoarele erau aspirate, iar ninsoarea de afară era motiv perfect pentru o igienizare și mai aprigă. Pe atunci, ninsoarea era ninsoare și atât, nu coduri în toate culorile semaforului, ba chiar și cu una în plus.
Crăciunuri cu programe tv în care restul lumii părea absentă de la sărbătoarea familiei. Nu deschideam televizorul, vai!, când aveam oaspeți. Sau, când îl deschideam, mai vedeam și altceva în afară de „Singur acasă” sau „Greu de ucis”.
Cadouri împachetate în celofan lipit cu scotch, marca stilului absolut.
Crăciunuri cu magazine inutil deschise, de goale ce erau. Colinde Madrigal la pick-up.
Crăciunuri cu zero poze digitale. Telefoanele erau doar fixe și le foloseai numai ca să vorbești, nu să te uiți în ele cât e ziua (de Crăciun) de lungă. Îți intrau în casă doar cei dragi și îi cunoșteai pe toți care îți urau „La mulți ani”. Îi vedeai „live”, nu pe „chat”.
Copii dați afară când vorbesc adulții și strânși în dormitoare, jucând avioane pe foi de matematică smulse de la mijlocul caietului de teme.
Crăciunurile acelea nu puteau fi mai bune decât actualele Crăciunuri. Care nu vor mai fi mai bune decât Crăciunurile adulte ale actualilor copii, care azi întrerup discuții, pozează cu telefonul, comentează știrile de la televizorul smart din living, un living de unde te poți ridica prin trei direcții, eventual concomitent, că nu mai curge nimic, de nicăieri.
Doar timpul curge, și pe el nimeni nu ni-l mai aduce înapoi.
