E nevoie de un sat pentru a salva un copil

Evaluaţi acest articol
(12 voturi)

Un tată, părinte unic, şi-a stropit fiul de 16 ani cu spirt şi i-a dat foc. Un fapt divers, care stoarce o lacrimă celor mai sensibili dintre noi, este trecut la şi altele de majoritatea, iar după 24 de ore este uitat, înlocuit de lucruri mai importante, precum un nou, foarte tânăr, director general la Zona Liberă sau cine ştie ce nouă investiţie controversată prin urbe.
Pentru adolescentul care stă pe un pat de spital, ceea ce i s-a întâmplat acum îi schimbă viaţa pentru totdeauna. O viaţă care, din păcate, nu a fost deloc uşoară încă de când a intrat în ea. Cel mai bine înţeleg asta oamenii care i-au fost aproape, cum au putut şi s-au priceput, în şcoala gimnazială. Părinţii colegilor lui şi personalul şcolii, una dintre fundaţiile cu tradiţie din oraş, care s-au străduit să îl sprijine şi să se asigure că este îmbrăcat şi hrănit cum trebuie, că primeşte o educaţie, în ciuda startului nefast în viaţă.
Mutarea la liceu şi pandemia au pus însă piedici efortului colectiv al "satului" de a ajuta la devenirea acestui copil. Din nefericire, situaţia a devenit, în timp, mai dificilă, mai complicată. Nu suntem aici pentru a judeca noi ce s-a petrecut între tată şi fiu, instanţa îşi va spune cuvântul. Ceea ce ar trebui să ne preocupe însă mai mult decât pedeapsa pe care o va primi tatăl, este ce se va întâmpla cu minorul al cărui singur părinte era. Protecţia statului poate să însemne o şansă la recuperare şi o viaţă normală, dar numai dacă tot sistemul de sprijin care l-a ajutat în trecut se va reactiva, fiindcă, din păcate, statul nu poate să îi ofere exact sprijinul emoţional de care are nevoie, un umăr pe care să plângă,  pentru a depăşi trauma fizică şi psihică actuală. Avem semnale că oamenii cu suflet care l-au ajutat în copilărie s-au reactivat, după ce i-au recunoscut povestea, şi că sunt dispuşi să îl sprijine în continuare. Suntem convinşi că şi instituţiile implicate în protecţia sa vor colabora, astfel încât să aibă şansa la un viitor.
Şi chiar dacă, probabil, relaţia sa cu propriul tată este dincolo de orice posibilă salvare, avem o şansă, ca oameni, să îi demonstrăm că este demn de afecţiune, că poate avea o viaţă demnă, că poate fi util societăţii şi că, într-o zi, ar putea, la rândul lui, să ajute şi să salveze un alt copil în care s-ar recunoaşte. Este nevoie de un "sat" nu doar ca să creşti un copil, ci şi, mai ales, ca să salvezi unul. Să îl faci să creadă că ar putea fi într-o zi în siguranţă, cu o meserie, cu o familie a sa, cu o viaţă împlinită. Fericit.

Citit 680 ori Ultima modificare Duminică, 16 Ianuarie 2022 22:40

Mai multe din această categorie:

1 comentariu

  • postat de corneliu
    Duminică, 16 Ianuarie 2022 08:34
    92.85.13.***
    Poate va aduceti aminte de cazul "Meluta Isofache". Nici galatenii nu pot salva pe nimeni!Aceiasi indiferenta, cruzime si neputinta.
    0
    1
    Raportează

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro