Știm cu toții celebra replică "lasă că știu eu ce fac" din spotul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, prin care pompierii încearcă să ne explice riscurile reprezentate de improvizații. O instalație făcută de mână, de capul familiei, pârjolește locuința și îi pune în pericol grav pe toți ai casei, mesaj suficient de puternic pentru a ne face să ne gândim de două ori înainte să ne jucăm, la propriu, cu tot ce înseamnă flacără. Din păcate, gălățeanul, cel puțin, nu învață că soluția ieftină sau nepăsarea totală sunt doar cele mai scurte căi spre plata celui mai mare preț.
Statisticile pot suna îngrijorător, dar realitatea fiecărei vieți distruse de flăcări este și mai dramatică. Numeric, incendiile în urma cărora sunt afectate locuințe, în care sunt distruse, poate, agoniseli de-o viață ori sunt periclitate, sau chiar pierdute, vieți omenești, sunt contabilizate cu sutele într-un județ ca Galațiul, cu populație îmbătrânită, îndeosebi în mediul rural, ori cu familii sărace pentru care refacerea unei case mistuite de foc este imposibilă. Suferința pierderii casei în toiul iernii pentru că soba a fost defectă, pentru că, din neatenție, a căzut jar pe vreun morman de haine, ori pentru că un coș de fum nu a mai fost scuturat și lipit de ani de zile este dublată de spaima zilei de mâine, a lipsei siguranței că răul va fi reparat. Atunci, pentru o clipă de neatenție sau în baza principiului "las-o că merge și așa, mai trece și iarna asta", rămâi la mila semenilor și aștepți să îți dea un adăpost sau ceva acareturi să îți încropești o nouă casă. Drame de genul acesta s-au scris, anul acesta, zilnic, dacă ar fi să ținem cont de spusele pompierilor, care au pornit sirenele la zeci de incendii la gospodării în care proprietarii nu au știut să fie gospodari. În lupta cu focul și cu grija ca flăcările să nu ia și alte tributuri, sfaturile ca "ar fi trebuit să..." sau "era interzis să..." devin tardive, dar capătă, totodată, altă greutate. În urma furtunurilor cu apă care potolesc pârjolul, rămâne, de fiecare dată, câte o dramă, pe care numai cei care ar fi putut să o împiedice o resimt cel mai acut, și la nivel material, și sufletesc. Între regretul că nu au fost ieri mai isteți și spaima că mâine nu vor avea cu ce să își repare pierderile care mai pot fi reparate trebuie să își facă loc cea mai prețioasă recomandare: este mult mai ușor să previi un incendiu, decât să-l stingi. Și să-i supraviețuiești, atunci când joaca cu focul nu a fost deloc o joacă.
