Nici bine ieșită dintr-o pandemie debilitantă social și economic, omenirea s-a trezit implicată, chiar și indirect, într-un nou conflict armat de proporții, care dă toate semnele să marcheze începutul unui nou război rece. Chiar în preajma negocierilor ruso-ucrainene din Turcia, care mențin încă speranțele unei mult dorite păci, lumea pare să fi intrat într-o altă etapă a istoriei, dominată de o nouă cursă a înarmării.
Primele mișcări au fost făcute în Europa Centrală și de Est. Cu un vecin agresiv și imprevizibil ca Rusia, mai multe state europene au anunțat cheltuieli record alocate pentru cumpărarea de noi echipamente militare și de sisteme defensive. La rândul lor, Statele Unite spun că vor grăbi producția de rachete Stinger și Javelin, sisteme care s-au dovedit atât de utile împotriva invadatorilor ruși, în Ucraina. Vești similare vin și din Canada, unde autoritățile vor să cumpere aproape 90 de avioane militare F-35, într-un contract ce se ridică la 15 miliarde de dolari, iar exemplele pot continua.
De asemenea, în ultimii ani, interesul pentru arsenalele nucleare, aduse acum în discuție chiar în retorica războiului din Ucraina, pare că a reînviat, după 30 de ani de relativă amorțire. SUA, spre exemplu, plănuiește să cheltuie 400 de miliarde de dolari, în următorul deceniu, și 1,2 trilioane de dolari, în următorii 30 de ani, pentru modernizarea arsenalului său nuclear. De cealaltă parte a cortinei, în Federația Rusă, țara care dispune de cel mai mare număr de arme nucleare, lucrurile nu au cum să stea la fel. Rusia a moștenit de la URSS un arsenal nuclear uriaș, a cărui întreținere costă însă sume la fel de uriașe. Cu noile sancțiuni economice impuse după invadarea Ucrainei, riscul unui accident nuclear provocat de instalațiile militare învechite nu poate fi ignorat.
Noua filosofie a înarmării pare să meargă pe principiul „speră la ce este mai bun, dar pregătește-te pentru ce este mai rău”. Pe parcursul istoriei moderne, însă, aproape orice cursă a înarmărilor a fost urmată de conflicte militare importante. Deși nu pare să fie și cazul situației geopolitice de față, lucrurile pot scăpa oricând de sub control. Excepția de la regula de mai sus pare să fie exact cursa înarmării nucleare din a doua jumătate a secolului trecut. În mod paradoxal, frica de consecințele catastrofale pe care le-ar avea folosirea armelor nucleare a fost garantul păcii, în Europa – și în lume -, pentru mai bine de jumătate de veac. Dacă această pace, care a redefinit în bine civilizația europeană de după Al Doilea Război Mondial, va continua depinde doar de deznodământul războiului dus acum chiar la granița noastră.
