Am întâlnit des elevi deştepţi, talentaţi, educaţi. Într-o zi, însă, am rămas perplex, de parcă s-ar fi tras în mine cu... o ruletă rusească: pe o terasă liniştită, un băieţel neliniştit, cu vârsta cuprinsă între vreo 15 ani şi cei şase ani de acasă, irosiţi, a început să tragă în bieţii porumbei cu un pistol. Un porumbel, că tot era el simbolul păcii, a şi căzut doborât pe asfalt. O fată şi un alt băiat de la masă participau la atmosfera "distinsă", cu zbierăte şi înjurături murdare. Nu conta că în jur mai erau oameni decenţi - „No Country for Old Men”, nu-i aşa?! - titlu de film potrivit cu privirile sfidătoare ale derbedeilor bine îmbrăcaţi, având chiar un aspect civilizat... de la distanţă. Un poliţist şi o poliţistă s-au apropiat ca să verifice dacă era o armă de jucărie sau nu. Sigur, era „de jucărie” - cel mult îţi scotea ochiul cu bila sau te durea puţin locul lovitt de Robin Hoodul cu aer comprimat şi cu aere! Nici n-au plecat bine poliţiştii că puştiul cu pistol s-a apucat să tragă, peste grilaj, într-o căţeluşă cât un dop, care trecea pe stradă în lesă! „Nu există ţară nici pentru căţeluşe!” Şi cum vânatul mic nu poate să satisfacă un „bărbat”, ăsta a tras şi în... stăpâna căţeluşei! „Nu există ţară nici pentru doamne!” Femeia şi-a luat tot curajul să vină spre terasă. Puştii turbulenţi au privit-o de sus, deşi stăteau jos, iar purtarea lor era cu mult... sub nivel! În picioare, femeia a încercat să îi sperie cu 112, dar pistolarul a anunţat-o calm că deja vorbise cu doi poliţişti. Mă blocasem: totul a fost năucitor, ca în timpul „vikingilor” agresivi de pe vremea lui Dej! Or fi fost nepoţi de viking?
În aceeaşi zi, când să urc într-un autobuz, m-am retras ca să fac loc unei bunici împăvărate cu un nepoţel nu tocmai uşurel. Însă doamna avea în faţă spatele unei adolescente, care, de la distanţă, părea educată. Fetişcana vorbea nimicuri la telefon, în treacăt răspunzându-i obraznic şi doamnei! Ei bine, credeţi că doamna a ocărât-o sau a împins-o pe juna needucată? Nu, femeia umilită în public doar i-a comunicat fetişcanei, pe un ton măsurat, că nu are nici bun-simţ, nici toleranţă. Un om educat care, iată, folosea un termen elegant, aproape ştiinţific şi pe cale de dispariţie: „toleranţă” cu bun-simţ, ceva firesc dacă nu cumva eşti pitecantrop!
Cu părinţi inculţi, ocupaţi sau plecaţi, cu profesori fără simţ pedagogic sau terorizaţi de elevi, minori educaţi la TV şi pe Facebook, analfabeţii funcţional sunt mai periculoşi decât analfabeţii propriu-zis, căci par chiar normali la prima vedere!
