Aproape șase la sută dintre absolvenții de gimnaziu au fost "lăsaţi pe vară" la repartizarea la liceu, pentru că, deși au avut medii foarte mari, nu au prins niciun loc la specializările exprimate în fișa de opțiuni. În același timp, elevi chiar cu note de 3 știu unde vor merge în clasa a IX-a, pentru că nu s-au aruncat acolo unde cei mulți cu pretenții mari au crezut că merită și au locuri asigurate.
De aici se naște o întrebare firească, în jurul scandalului care a încins media și rețelele de socializare: nu cumva sunt exagerat de mulți elevi cu note exagerat de mari, care creează falsa impresie că nu mai sunt destule licee bune pentru câți deștepți și bine pregătiți avem? Ultimii ani mai ales, în cei 30 de experimente nebunești în Educație, au fost un calvar pentru generațiile de adolescenți: pandemie, stat acasă, vacanțe neplanificate, școală online, probleme de familie născute din nebuloasa care ne-a luat pe nepregătite, asta pentru a nu mai vorbi de patologiile sociale care le mănâncă creierul cu o viteză cu care valorile alea adevărate nu pot ține pasul. Standardele au scăzut drastic și să fii cel mai bun dintre cei mai proști a devenit aproape o virtute. La asta se adaugă greșita, din punctul meu de vedere, uniformizare a abordării valorii în școala românească. Cei care merită nu sunt recompensați cu adevărat, iar celor care "trag pisica de coadă" și merg cu valul, nu li se arată cartonașul roșu. Nici lor, nici părinților, pentru că, nu-i așa, e bulliyng să lași un copil corigent, repetent sau să îi faci observație în fața clasei ori a comitetului de părinți, e o chestiune de neacceptat, care ar putea să îl marcheze pe viață. Și, nu-i așa, pruncul trece clasa crezând că e "zeu", cu note de 9 și 10, când el e de cel mult 7, și ajunge să aspire, încurajat, desigur, de ambițiile părinților care vor să-l facă om în viață, la un liceu de top și la o facultate de succes. Numai că, la deficitul de consiliere, așa cum a fost el invocat de autoritățile din Educație în scandalul de la repartizare, se mai poate adăuga și ghinionul, prea puțin luat în calcul și de cei mici, și de cei mari, tot mai sclavi ai concepției că forma și aparențele bat fondul. Pe scurt, nici școala nu mai e serioasă, sub presiunea a prea mulți factori ca să mai poată fi gestionați cum trebuie, nici notele nu mai reflectă valoarea și nici cei care le poartă cu mândrie mai mult sau mai puțin justificată nu mai prezintă vreo garanție. Cei merituoși, că vor rămâne să facă un capăt de treabă pentru țară, iar cei "cu valul", că nu vor fi încă o generație, două sau trei, de premianți de carton, trecuți ca gâsca prin apă, și prin școală, și prin viață.
