"Votant naiv de la-nceput/ Mi-ai pus în cârcă tot ce-ai vrut/ M-ai tot prostit, pân' m-a durut/ De fraier ţi-am căzut!// Aleşi politici mari şi mici,/ Ce-aveţi vre-un interes pe-aici!/ Răbdăm scumpiri, toaletări,/ Şi betonări, și asfaltări,/Dar vrem turism!"
Aşa-i, mare îndrăzneală să parodiez versurile lui George Coşbuc! Dar de când se tot modernizează bulevardul cu numele "Poetului ţărănimii" mă încearcă fel şi fel de gânduri. Iar diligenţele autorităţilor de a transforma Galaţiul într-o staţiune turistică de interes naţional a fost picătura care-a dat pe-afară în paharul răbdării.
E drept, beneficiile unui statut turistic naţional nu-s de lepădat. Iar pe hârtie putem deveni orice, doar că realitatea ne cam dă bătăi de cap.
Nu mă refer la atracţiile turistice ale oraşului, multe sau puţine, readuse la viaţă ori lăsate de izbelişte. Nici la istoriile oraşului pe care, dacă le-am scoate la lumină şi-am învăţa să le spunem frumos, am câştiga şi farmec, şi poveste. Chit că mai tot ce s-ar spune e la timpul trecut: fost oraş porto-franco, fost oraş al consulatelor, fost oraş cu aeroport. Oraş mai mult fost, decât viitor…
Hai să vedem cât de prietenos turistic este Galaţiul cu propriii lui locuitori!
Dragi aleşi, de când vă cer gălăţenii un mijloc de transport public spre Pădurea Gârboavele? Pentru că nu toţi au autoturism. Şi chiar dacă au, poate vor să ciocnească la umbra copacilor un pahar de… vorbă rece şi să nu se urce, după, la volan. Fireşte, până la un mijloc de transport spre Gârboavele, ne-ar trebui un transport civilizat, regulat şi facil prin oraş…
Avem o Dunăre şi ce facem cu ea? Curg la vale promisiunile autorităţilor că o vor pune în valoare şi totuşi e greu să găseşti, pe Faleza Inferioară, un locşor din care să priveşti nestingherit fluviul în voie. E plin de pontoane şi de coşmelii cu pretenţii de localuri de lux. Despre un transport naval către Deltă ori Brăila, ce să mai vorbim? Poate dacă s-ar acorda facilităţi speciale investitorilor interesaţi să facă transport de agrement pe Dunăre, altfel ar sta lucrurile. Sau poate nu…
La Plaja "Dunărea", "cel mai modern aqua-park" promis, azi mai cedează un tobogan, mâine o piscină, dar vara-i lungă… Că preţurile sunt prohibitive pentru mulţi dintre gălăţeni, asta-i o realitate.
Centrul oraşului e plin de cioatele arborilor tăiaţi, se încing betoanele sub noi, fântânile arteziene cu program mai mult nu funcţionează, spaţiile verzi sunt pârjolite sau sufocate de buruieni, preţurile devin agresive, şantierele ne umplu de praf şi de întârzieri. Dar e bine! Noi vrem turism!
