Reforma Educaţiei e în altă parte

Reforma Educaţiei e în altă parte
Evaluaţi acest articol
(14 voturi)

A început un an nou şcolar pe fugă, la câte tone de schimbări deja realizate şi altele promise sunt. Fiind cea mai scurtă vacanţă de vară de până acum, nici şcolile nu au putut fi pregătite cum trebuie. În plus, după doi ani de pandemie, în care în Învăţământ a bătut uraganul, nu vântul schimbărilor, acum ar fi fost de real folos să se pună accentul pe stabilitate, pe un moment în care să reuşim să înţelegem exact efectele acestei perioade zbuciumate şi ce ar trebui făcut ca să punem Educaţia pe un făgaş normal. Nu să întoarcem şcoala cu dosul în sus din orgoliul de a ne numi reformatori.

În plus, toată lumea a înţeles, mai puţin miniştrii noştri, că reforma nu se face aşa. Că învăţarea nu devine mai eficientă dacă avem semestre sau module, nici evaluarea şi selecţia nu sunt mai obiective dacă schimbăm felul în care se susţin examenele. Ce să mai vorbim de faptul că ne propunem să dăm o singură probă la şapte discipline, manifestând nostalgii de pe vremea bunicii. Doar atunci se făcea aşa, cu excepţia faptului că examenul era oral şi nu scris. Atunci, ce să ne mai mirăm că producem pe bandă analfabeţi funcţionali şi să arătăm cu degetul spre profesori ca fiind singurii vinovaţi?

Din nefericire, şcoala noastră nu îi mai învaţă de mult pe elevi să-şi folosească gândirea sub toate formele. E posibil ca nici să nu se vrea acest lucru. N-aş vrea să cădem nici în păcatul lui "pe vremea mea se făcea carte". Amintiţi-vă doar câte kilograme de caiete cu comentarii aţi învăţat pe de rost la Română. Întotdeauna s-a mers pe cantitatea de cunoştinţe la noi. Iar de la Revoluţie încoace, ne-am propus să-i scoatem cât mai savanţi, uitând că alergând prin materie nu ai timp să le dezvolţi operaţiile gândirii. De exemplu, la ce-i trebuie unui copil de clasa I să ştie câte vocale şi consoane sunt în grupurile "che", "chi", "ghe", "ghi", când el abia învaţă să le scrie? Şi sunt mii de astfel de exemple în programe, la toate disciplinele. Un ministru n-am văzut să rezolve problema asta. În plus, în alte ţări, profesorii au manualele lor. Pentru fiecare tip de conţinut, la fiecare disciplină, li se dau exact etapele pe care să le parcurgă pentru a dezvolta anumite operaţii ale gândirii. În timp ce, la noi, programele şi metodicile rămân în continuare vagi, iar cursurile de formare se fac pentru hârtii la dosar.

Citit 1341 ori Ultima modificare Vineri, 09 Septembrie 2022 00:20

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.