„Cel bun – cel bun!/ Cel drept – cel drept!/ Cel mare, cel viteaz!”, mi se trezește fredonând câte un gând care a prins vremurile de dinainte de Revoluție. Mi se întâmplă adesea, când nimeresc pe pagina de socializare a vreunul lider politic local – președinte sau primar – și năvălesc peste mine șiruri lungi de felicitări, aplauze, mulțumiri, laude și ode. Știu că succesele sunt colective, iar eșecurile – personale. Iar în politică și în administrație, contează la fel de mult protagonistul din lumina reflectoarelor, dar și echipa de „zgomot” din jurul scenei. Pentru că, fără munca și susținerea echipei, vai de singurătatea celui de pe scenă. Doar că pe rețelele de socializare, adesea, lucrurile o iau razna.
Nici nu mai contează ce postează - pe Facebook, de pildă - echipa de comunicare a liderului. Că e o lucrare în derulare, că s-a depus un proiect ori abia se pregătește, ori pur și simplu n-are nimeni o idee mai bună și li se urează cetățenilor sugestii de petrecere a timpului liber și un „weekend minunat!”. Instant apar aplauzele, mulțumirile, felicitările, urările de bine, succes și spor, GIF-urile și alte forme de apreciere și respect nemăsurat: „Un efort încununat cu succes. Perseverența dă roade”, „Bravo, felicitări!”, „Mult succes, domnule președinte/primar!”, „Superb!”, „Foarte frumos!”, „Felicitări pentru implicare!”, „Frumoasă realizare! Oamenii vor aprecia efortul”, „Inițiativă demnă de toată lauda!”, „Excelent. Bravo!”, „Spor la treabă!”, „Respect!”... Și, din când în când, câte un „comentac” dă cu gramatica de toți pereții scriind: „Felicitării!”.
„Doamnelor și domnilor, aveți normă la pupinc... pardon, la ode și felicitări? N-aveți hârtii de plimbat, treabă de făcut?”, îmi vine să-i întreb. Mai ales că mulți dintre ei sunt angajați în instituțiile publice.
Nici nu mai contează că lucrarea pe care o laudă trebuia să fie finalizată deja. Că se lucrează atât de greu și de rar încât îți vine să crezi că muncitorii se apucă de treabă doar ca să aibă ce posta liderul pe Facebook. Un fel de: „Dorele, fă-te că lucrezi!”... Că se încep lucrări noi, deși există deja șantiere înțepenite. Și mai strigă câte-un cetățean scos din răbdări: „Ați răscolit tot Galațiul, dar nu terminați nimic!”.
Mai contează că proiectul are cale lungă și nesigură până a se transforma în contract semnat? Că unele proiecte au doar început și apoi se pierd în neant, într-o liniște asurzitoare?
Desigur, fiecare lider are dreptul de a fi cântat, felicitat și apreciat. Dar să nu uite că taman cei mai aprigi susținători ar putea să dea cu piciorul... şi cu like-ul în piedestalul pe care liderul s-a urcat, atunci când acesta va începe să se clatine... Dar, până atunci, cântare șefului iubit!
