Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” DOUĂ PORȚI [pentru profesoara Anita Brăilescu – Respect!]

Scris de Ion Zimbru

Marți, 01 Noiembrie 2022 00:00

(!) şi eu sunt în plante, şi tu eşti în plante:

tu eşti miozotis, eu sunt mărăcine –

n-adâncul albastrului tău fără margini

vin toate nălţimile-m veci să se-ncline:

vin valuri şi valuri de regi şi regine,

vin zei, dumnezei şi pandore şi parce,

vin sclavii, proscrişii, deştepţii, nebunii

şi tot ce durează şi tot ce se sparge

acum, chiar acum, tremurând – fiecare

vrea poartă deschisă la nu-mă-uita/re (!)

(!) din jurul meu singur şi rece fug toate:

şi scurte şi lungi şi duşmance şi frânte

şi drepte şi bune şi rele – şi cine

să-mi taie suflarea, de ducă să-mi cânte?

şi cine să-mi zvârle cu pietre-n tăcere,

să-mi sfarme lumina din care iau verde

şi-l sui să-mi ascută mirarea şi spinii? –

din datul meu silnic nimic nu se pierde

când nimeni nu cere – din zare în zare,

n-am poartă deschisă la nu-mă-uita/re (!)