Dacă eram în stare să nu înghiţim toate mizeriile, minciunile, nemerniciile guvernelor care s-au perindat prin viaţa noastră, dacă oamenii de valoare nu ar fi stat în umbra propriului lor bun simţ şi ar fi ieşit în faţă să ne conducă spre civilizaţie, dacă noi înşine am fi fost mai civilizaţi, mai responsabili, dacă am fi avut legi care să nu se schimbe în fiecare an, legi pe care să le respectăm deopotrivă, dacă nu am fi cheltuit mai mult decât aveam în buzunar şi nu am fi promis salarii şi pensii mari copleşiţi de dorinţa acerbă de a dovedi campaniile electorale, orbiţi de mirajul puterii, disperaţi să băgăm gunoiul sub preş, îndatoraţi trei generaţii de acum încolo, dacă nu ne-am fi bătut joc de tot ce am avut în ţara aceasta şi nu s-ar fi ales praful, dacă nu am fi dat mereu şi mereu vina pe cei de dinainte, dacă ne-am fi asumat responsabilităţi şi am fi avut demnitate şi coloană vertebrală, dacă nu am fi fost atât de nesimţiţi, dacă ne-am fi învăţat măcar copiii să fie altfel decât noi, dacă s-ar întrevedea măcar o sclipire de speranţă că lucrurile s-ar putea schimba, poate că ne-am fi putut trezi într-o dimineaţă mulţumiţi că trăim în România.
Să fii român, să trăieşti în România a devenit – cum altfel? – un banc prost la care nu mai râde nimeni. Copiii noştri au un singur ţel: să plece din România, să îşi facă studiile în străinătate şi, dacă e posibil, să nu se mai întoarcă niciodată în ţara care nu le-a oferit nimic.
Ne-am săturat să spunem - să vedem - să ne împiedicăm - să ni se facă lehamite că nici după 20 de ani nu avem autostrăzi, că litoralul nostru e atât de împuţit şi de sărăntoc şi de lipsit de stil şi de cele mai elementare noţiuni de confort (dar la preţuri nu ne întrece nimeni!), că suntem la fundul sacului şi cu ambele picioare în groapă.
Ne-am săturat de noi înşine, nu mai avem încredere în niciun guvern, cei care ies în faţa politicii sunt prototipul omului căruia nu îi pasă de nimic, ci doar de el însuşi.
Dacă toate lucrurile ar fi stat altfel şi oameni cărora să le pese şi să aibă creier şi gândire în creier s-ar fi perindat prin politica noastră poate că astăzi am fi fost mândri de naţionalitatea noastră, acum atât de amărâtă!, poate că am fi ştiut să ne dezvoltăm, să fim siguri pe noi, să nu ne fie ruşine că suntem spălătorii de vase şi veceuri ai Europei, am fi fost mândri de toate geniile care au plecat din ţara, asimilate fiind de ţări civilizate care le-au apucat cu amândouă mâinile.
Dacă un singur lucru ar fi fost altfel în tot acest lanţ, cu siguranţă că astăzi am fi fost cu totul şi cu totul alţi oameni şi am fi avut o cu totul altă viaţă.
