Cine şi-a pus speranţe în faptul că o remaniere făcută acum ar mai scutura scamele imbecile de pe paltonul pedelist guvernamental e cel puţin naiv. Istoria asta serveşte exclusiv partidului pe care Emil Boc crede în continuare că-l păstoreşte.
În primul rând li se ia piuitul guralivilor din interior care deveniseră din ce în ce mai mulţi şi mai obraznici şi care ameninţau cu răscoala.
Apoi se reglează în partid nişte chestiuni extrem de fierbinţi, legate de miniştrii bogaţi, antipatici, dar care nu pot fi sacrificaţi aşa, cu una cu două, din diverse motive pe care nu am chef să le înşir acu’.
În cele din urmă se dă şi un sfert de lovitură de antenă, pentru că vuvuzelele mogulilor nu vor înceta zilele acestea să bâzâie (indiferent dacă o fac mai aprig sau mai domol) despre remanierea de la Palatul Victoria.
Aşadar, trei iepuraşi împuşcaţi dintr-un singur foc şi azvârliţi apoi, aşa, cu blăniţa însângerată, pe altarul prezidenţial.
Din punctul meu de vedere, această remaniere nu serveşte în vreun fel României, pentru că nici teoretic şi nici din punct de vedere practic nu va aduce vreo schimbare notabilă. Mai mult, agonia se lungeşte cu încă cel puţin un an în care se poate întâmpla absolut orice, cu excepţia răsturnării actualului guvern.
Carevasăzică vorbim despre un soi de imunizare ieftină şi eficientă în economia politicii româneşti.
Pe de altă parte, pseudoschimbarea coaptă de democrat-liberali demonstrează că au avut parcă o revelaţie şi că şi-au dat seama că se află încă la putere, că au în acest moment în palmă preşedinţia, guvernul cu toate ministerele şi agenţiile din el, cu prefecturi şi direcţii, cu şefi de instituţii publice mari şi mici.
Li s-a ridicat parcă ceaţa de pe ochi şi au realizat că ei sunt cei care ţin în mână cuţitul cu care se scobeşte amarnicul codru de pâine uscată numit generic România.
Nici momentul în care se discută posibilitatea de înlocuire a unor miniştri nu este întâmplător. Subiectul legat de remanierea guvernamentală vine imediat după ce mai mulţi membri ai cabinetului Boc s-au jucat de-a tâmpiţii pământului luând decizii aberante, făcând declaraţii miserupiste şi afişând inocenţe cretine de care s-ar ruşina până şi un copil de ţâţă.
Dar dincolo de toate astea, remanierea se face exact în momentul în care jigăriţii motani de opoziţie anunţă că au să depună o nouă şi inutilă moţiune de cenzură.
În condiţiile în care aceasta va fi depusă exact după remaniere este clar că atât cei din PSD cât şi liberalii nu fac nimic altceva decât să încerce să îşi justifice prezenţa în zona politică românească, fără să fie însă realişti şi serioşi.
