Pe vremea când universul betonat al urbanizării nu sufocase încă rădăcina rurală a vieții noastre cotidiene, sărbătoarea Mucenicilor era privită ca o sărbătoare a înnoirii. Ziua de 9 martie marca începutul anului agrar, limita dintre iarnă și primăvară. Se scotea plugul în fața casei!
Din păcate, aceste tradiții agrare au fost umbrite aproape total de ”noile obiceiuri”. Desigur, și astăzi se împart colăceii, ”mucenicii” – la originile lor forme umane stilizate, dar și un semn al infinitului și al echilibrului divin, în amintirea celor apropiați care nu mai sunt acum printre noi. Dar mai des și mai persistent am auzit de ”tradiția celor 40 de pahare”, iar pe unele posturi TV ne-a fost dat chiar să vedem dezbateri pe un ton cât se poate de serios dacă paharele respective pot fi și cu palincă sau bere, nu doar cu vin!
Acum, desigur, fiecare se raportează la viața spirituală după cum îi dictează inima și conștiința. Pe de altă parte, a duce în derizoriu suferința și moartea celor 40 de soldați romani creștini ce nu au dorit să-și renege credința este, în cel mai îngăduitor caz, un gest de ignoranță.
Dincolo însă de zona culturii religioase, atunci când vorbim de Mucenici nu ne ducem cu gândul doar la cei 40 de martiri din Sevastia, ci la toți cei care, într-un fel sau altul, s-au jertfit pentru ca temelia morală a vieții noastre de astăzi să fie una solidă. Și deloc întâmplător, în aceeași zi a mucenicilor creștini sunt comemorate și victimele comunismului. Din păcate, luați de valul celor ”40 de pahare”, am uitat nu doar de sensul sacrificiului martirilor creștini, ci și de cei care un pierit în închisori, drept preț al libertății noastre de astăzi...
Cu toate acestea, mai sunt totuși mici întâmplări ce ne fac să credem că Mucenicii încă mai sunt printre noi și veghează să nu ne rătăcim cu totul în vremuri în care se vorbește din nou de pericolul dictaturii, război sau relativizarea valorilor fundamentale.
În una dintre știrile care au circulat zilele acestea era vorba de un mesaj al unui deținut politic din anii '50, descoperit în timpul lucrărilor de reabilitare a Cazinoului din Constanța. Într-o cutie de chibrituri, pe o bucată de hârtie mototolită, deținutul a cuprins în câteva rânduri tragismul destinului său, de om care și-a plătit dorința de libertate cu ani grei de temniță.
Mircea Eliade spunea că miracolul se ascunde adesea sub forma banală a faptului cotidian. Poate că și acum miracolul s-a ascuns într-o cutie de chibrituri...
În ziua Mucenicilor, se zice, se deschid porțile Raiului! Cine dorește să se încarce de această bucurie, a înnoirii celor din ceruri și de pe pământ, se va simți poate mai împlinit sufletește și trupește. Cine se va mulțumi doar cu cele ”40 de pahare”, cine știe, ”in vino veritas”!
