Dacă ați prins măcar un an de gimnaziu înainte de Revoluție sigur n-ați uitat ce înseamnă „munca suplimentară”. Un soi de „suprateme” (de regulă, probleme grele de matematică din culegeri-sperietoare) pe care profesorii ni le dădeau în plus față de lecțiile obișnuite. De cele mai multe ori le percepeam ca pe o corvoadă în plus, care ne răpea din orele de joacă, de prieteni, de citit, de trăit. Oi fi rămas cu ceva „traume”, pentru că termenul „suplimentar” îmi provoacă azi o serie de reacții adverse. De câte ori citesc despre lucrări suplimentare la contractele de investiții aflate deja în derulare, mă apucă un soi de urticarie mentală...
Nimic nu se poate face în Galați fără ca, odată începută treaba, să nu apară „surprize”. Ba „un ceva” care trebuie consolidat și reparat, ba „altceva” care trebuie mutat sau deviat! Ori un „nu se știe ce” care nu trebuia să fie acolo, dar uite că e și încurcă! Ori un „cine știe ce” despre care se știa că trebuie musai să fie acolo, dar ia-l de unde nu-i! Numai anul trecut Primăria Galați a atribuit cinci contracte de lucrări suplimentare la proiecte de modernizare cu fonduri europene a unor școli, colegii sau spitale, investiții aflate deja în execuție. Contracte de câteva sute de mii de lei s-au adăugat contractelor de câteva milioane de lei. Unde s-a dus milionul ne amărâm pentru o sută?!
Iată că acum Primăria caută constructor pentru lucrări suplimentare la amenajarea târgului auto. Investiție pentru care s-a dat ordinul de începere a lucrărilor în iunie anul trecut. Deci treaba ar trebui să fie măcar în toi, dacă nu pe final, și „hop!” surpriza: sunt necesare lucrări de îmbunătățire a terenului de fundare, care condiționează finalizarea lucrărilor de împrejmuire, rigole, parcare. De ce acum? Pentru că se poate.
Uneori, administrația locală evită să le zică „lucrări suplimentare”, ca să nu bată la ochi, deși intervențiile în sine fix aia sunt. Pentru că proiectul pus în operă e șchiop, superficial, șubred sau prost făcut. Cum e, de pildă, stația de epurare a apelor uzate din cartierul Cantemir, la care proiectantul nu s-a gândit că are nevoie și de o scurgere a apei epurate... undeva.
Parcarea multietajată din Mazepa este campioana intervențiilor neprevăzute în contractul de bază: demolarea beciurilor rămase de la garajele demolate și eliberarea terenului de resturile de construcție, apoi devierea rețelelor de utilități și pe urmă realizarea unei infrastructuri corespunzătoare - sistem de fundare indirectă cu piloţi foraţi cu tubaj recuperabili. Că nu se putea construi pe nisipuri mișcătoare.
Ferească Dumnezeu să ne fi apucat acum de construit piramide ori Marele Zid Chinezesc! Probabil că ne îngropam în lucrări suplimentare, fără speranță de ieșire. Și ne mai mirăm de ce n-avem (auto)străzi ori măcar o centură ocolitoare...
