Oricum ai privi-o, cea mai recentă Bursă generală a locurilor de muncă, organizată de AJOFM Galați pe 12 mai, a avut cele mai mici cifre din ultimii șase ani, la toate capitolele.
Anul acesta, au participat 46 de firme, la jumătate față de 2017, când au fost 93, cele mai numeroase din perioada menționată. În 2016 și 2018 au fost câte 86 de firme, în 2019 au fost 78, iar în 2022 au fost 55 – precedentul record negativ. În 2022, imediat după pandemie, numărul mic de firme a fost de înțeles, fiindcă mediul economic încă își lingea rănile, numărul foarte redus al participanților din acest an este mult mai greu de înțeles. Cu atât mai mult cu cât reprezentanții AJOFM Galați au trimis invitații de participare către 605 societăți comerciale, din care au confirmat numai 46. Adică una din treisprezece.
Al doilea aspect, al locurilor de muncă oferite: cu excepția anului 2016, când au fost doar 937 de „joburi”, ediția din acest an a înregistrat un nou record negativ. Au fost 1.224 de locuri de muncă disponibile, cu 40 mai puține decât în 2022, cu 500 mai puține decât în 2019 și cu 700 mai puține ca în 2017. Maximul ultimilor ani a fost atins în 2018, când 86 de firme au pus „pe masă” 3.175 de „joburi”. Față de atunci, anul acesta au fost la jumătate.
Se vede, așadar, că Bursa locurilor de muncă nu mai atrage la fel de mult ca în alți ani. Nu-i mai atrage nici pe agenții economici, nici pe gălățenii care își caută de lucru. Care să fie explicația?
În ultimii ani, în opinia publică a prins explicația că oferta salarială nu este nici pe departe în ton cu realitatea vieții de zi cu zi. Asta spun cei care au nevoie de un loc de muncă. Ei afirmă că foarte multe dintre firmele care vin la bursă oferă salariul minim pe economie, care nu ajunge pentru plata facturilor și costurile vieții de zi cu zi. Că mulți patroni au pretenția să se lucreze peste program, că de multe ori sunt plătiți la negru și că mulți dintre noii angajați sunt dați afară după o perioadă de probă foarte scurtă.
De partea cealaltă a „baricadei”, firmele spun că cei care se prezintă la interviurile de angajare au experiență puțină sau deloc, că au pretenții exagerate încă dinainte de a începe munca și că, în general, sunt prea puțin calificați.
Ca în orice dispută, probabil că adevărul este undeva la mijloc.
România a pierdut în ultimii ani foarte mulți meseriași, în toate domeniile. Oameni supercalificați și superprofesioniști au ales să plece din țară și să lucreze pe salarii de peste 1.500-2.000 de euro. Nu întâmplător, ambasadorul Italiei în România a subliniat, recent, importanța investițiilor în profesioniști și îmbunătățirea competențelor, în condițiile în care mâna de lucru în România este din ce în ce mai puțină și mai scumpă.
