Parfum dulceag de tei în floare, miros crud de iarbă verde proaspăt cosită, iz de pământ reavăn, de asfalt spălat de praf, împletindu-se cu prospețimea aerului după ploaie... O să-mi spuneți că am glume nesărate în program. Ori că am inspirat „oarece” (ne)legale și am năluciri olfactive.
De unde atâția tei înfloriți, când ne-au mai rămas tot mai puțini și mai bolnavi? Deunăzi, când am încercat să-i pozez unui tei florile, mi s-au lipit de telefon și degete frunzele lui pârjolite. O să ne rămână „Parfumul Teilor” doar cu numele.
De unde miros crud de iarbă verde proaspăt cosită? Poate miros greu din bălării stufoase și înalte. Șerpării în evoluție. Și dacă dă Gospodărire Urbană cu coasele, până se adună ce-a rămas în urma lamelor, se face fân buruiana tăiată! O înghite, flămândă, vegetația care crește la loc...
Iz de pământ reavăn? Poate doar prin grădinile alea îngrijite de pe la bloc. Acelea din care ne mai zâmbesc trandafirii înfloriți.
În Galați, miroase a asfalt și-a beton încins. A dale de granit gri-prăfuit, presărate cu gunoaie azvârlite din mers, decorate cu scuipați uscați și chiștoace de țigări. Prospețimea aerului după ploaie? Poate doar miros de bălți cu apă stătută și stropi împroșcați în cascadă de roțile grăbite ale mașinilor.
„Să zici mersi că nu-i Dunărea prea scăzută ca să urce damful de canalizare la suprafață, pe Faleză...”, mă trece un gând fugar.
Că veni vorba de Faleză, Galațiul ar trebui să miroasă, cale de trei zile de-acum încolo, a sărbătoare! Aș vrea eu! O să miroasă a noxe de mașini așteptând în cozi lungi, pe la semafoare, blocate de traficul închis de pe Faleză. Miros de petrecere, de veselie?! Poate doar fum de grătare înălțându-se spre cer... Artiști plătiți din bani publici ca să aducă distracția și voia bună într-un oraș tot mai trist și mai sărac. Tot visez că Primăria o să aducă în concert de Zilele Orașului ce-a dat Galațiul mai bun și mai frumos pe scena românească și chiar internațională! Visez!
Oricum, bag mâna-n foc că nici jumătate dintre gălățenii care vor petrece la concerte n-ar ști să spună de ce sunt Zilele Galațiului acum și nu la sfârșit de noiembrie! Câtă relevanță are pentru ei istoria conform căreia Galațiul era administrat de primii reprezentanți ai obștii din 6 iunie 1830, când se înființează Comisiile Orășenești, primul organism administrativ modern cu misiunea unei bune orânduieli a orașului?
A ce miroase Galațiul simțim și singuri. Dar eu simt deja a ce-o să miroasă cât de curând. A campanie electorală! Pentru că vine 2024 cu patru runde de alegeri – europarlamentare, locale, parlamentare și prezidențiale, și-or să curgă precum Dunărea la vale promisiunile electorale. Miros de minciună, demagogie, prosteală și promiscuitate...
