La sfârşitul vremurilor în care PSD vărsa sacul cu principii ideologice la Glina şi ridica la rang de icoană numai bună de închinăciune ciolanul guvernării, o scânteie a aprins ruptura irevocabilă a unui mariaj politic contra naturii.
Cei conduşi pe atunci de Geaonă îşi strângeau bocceluţele de prin birourile ministeriale ca urmare a unei declaraţii al cărei autor nu era nimeni altul decât gălăţeanul pasionat de telefonie, Dan Nica.
Refuzul lui Nica de a părăsi fotoliul de ministru de Interne a fost pe atunci motivul pentru care cele două tabere atât de diferite ideologic, dar atât de apropiate din punctul de vedere al calităţii politice şi-au văzut fiecare de drumurile lor.
Fiind de unii singuri la putere, pedeliştii au câştigat numaidecât alegerile, în vreme ce social-democraţii au putut vorbi liber despre aceleaşi hoţii şi prostii pe care le tăinuiau, ba chiar le făceau în momentul în care ocupau jumătate dintre fotoliile de la Palatul Victoria. A trecut de atunci fix un an.
Ce legătură are această amintire politică destul de recentă cu realitatea zilelor noastre? Păi, are! Vorbim din nou despre un scandal la Interne.
Demisia ministrului Vasile Blaga nu înseamnă doar o simplă plecare din Guvern, vorbim despre dezlipirea de cercul puterii a unui om numit de acum câteva luni de către preşedintele ţării „buldog credincios”. În această situaţie nu putem vorbi despre o simplă sacrificare, ci de un soi de automutilare pentru Băsescu şi partidul său.
Forţând o comparaţie ne putem imagina că PDL începe să semene acum cu un balaur cu şapte capete care a început să se decapiteze pe rând, fără să ceară sprijinul vreunui făt-frumos (pentru că oricum în ţara asta feţi-frumoşii existenţi par a fi matoi, impotenţi şi complet dezorientaţi).
Numai preşedintele Traian Băsescu ştie de ce a inventat un adevărat scandal al caschetelor, a renunţat la protecţia poliţiştilor pe care i-a acuzat în masă că sunt ilegalişti. Reacţia şefului statului după mitingul de săptămâna trecută este una cel puţin ciudată şi nejustificată.
Să presupunem că avem de a face cu un om de stat responsabil, care nu poate admite astfel de manifestări din partea poliţiştilor, deşi aceştia nu făceau nimic altceva decât să îşi ceară justificat drepturile legale tăiate ilegal de către guvernul lui Boc.
Să presupunem că azvârlitul de caschetă e un fapt mai grav decât azvârlitul cu bani publici în achiziţiile făcute de madam Ridzi sau decât număratul strâmb al voturilor din Parlament. Chiar şi aşa, o reacţie politico-administrativă atât de violentă nu se justifica.
Până la urmă, plecarea lui Blaga de la Interne poate însemna începutul unei noi manevre politice despre care nu vom şti adevărul până când nu vom începe să simţim pe pielea noastră efectele.
