Sceptic. Aşa-i cel mai adesea gălăţeanul. Şi nu pentru că i-a atârnat Dumnezeu drobul de sare deasupra capului! Ci pentru că l-au călit unii şi alţii în suficiente ţepe şi păcăleli, astfel încât să afle pe propria piele de ce pesimistul e doar un optimist bine informat.
Scepticismul cronic sau acut al gălăţeanului s-a manifestat din plin marţi, când a explodat vestea că ne paşte, în Zona Liberă, o investiţie de 1,4 miliarde de euro şi 8.000 de locuri de muncă - o fabrică de baterii electrice a firmei belgiene ABEE.
Scepticism, dar nu pentru că-i place gălăţeanului să pună sub semnul îndoielii tot ce i s-ar putea întâmpla bun şi frumos pe lumea asta. Că are vocaţia păguboasă a văicărelii şi a căutării nodului în papură. Ci pentru că îl trezesc la realitate alte proiecte majore, anunţate la vremea lor cu surle şi tobe, dar care s-au dovedit a fi, în timp, dezamăgiri dureroase.
Să încep cu Parcul de Soft - primul din ţară care s-a înfiinţat şi tot primul care a sucombat, după aproape 20 de ani?! Mă rog, nu chiar a „sucombat”, doar că a rămas fără obiectul muncii - nu mai are sediu, nu mai are firme, nu mai are nici măcar director salarizat. Și asta într-o lume dominată de tehnologia informaţiei…
Cu ce să continui? Cu Parcul Industrial, rămas atâta vreme o gaură neagră a municipalităţii? Amenajat cu chiu, cu vai, acoperit cu vrafuri de hârtii, apoi plimbat prin justiţie, Parcul Industrial are parte, cel puţin declarativ, de primii săi clienţi. Dar mai e mult până să-i ajungem din urmă pe cei care înşiră parcurile industriale de succes precum mărgelele pe aţă…
Să amintesc şi de mega-proiectul cartierului Dimitrie Cantemir? În care zona rezidenţială ar fi trebuit să fie concurată de centre expoziţionale, un palat al sporturilor, mall, parc acvatic de distracţii şi un centru spitalicesc şi de urgenţă…? Ne bat obrazul locatarii celor 348 de locuinţe construite în bătaia vânturilor dintre Brăila şi Galaţi…
Sunt doar trei forme ale eşecului unor proiecte grandioase, dar suficient de relevante pentru a ne alimenta ori justifica scepticismul. E drept, în niciunul dintre ele n-au venit cu declaraţii prim-ministrul unei ţări precum Belgia ori vreun director general important al Comisiei Europene, aşa cum s-a întâmplat la conferinţa de presă în care a fost anunţată fabrica de baterii. Dar când ne-am fript de atâta ori cu ciorbele electorale, suflăm şi-n iaurt… belgian.
Şi, totuşi, cred că mai potrivit ar fi nu scepticismul, ci un entuziasm moderat. Hai să apară avizele, să se ridice fabrica şi să fie pusă în funcţiune. Iar scepticii să aibă apoi mustrări de conştiinţă că au pus sub semnul îndoielii o investiţie fabuloasă. Şi, cine ştie, poate că viitoarea fabrică de 8.000 de locuri de muncă le va deschide şi altora interesul sau apetitul de investit în zona noastră…
