„Vai, saltelele astea sunt praf!”, a decretat unul dintre organele de control, privind scârbit din ușă. Ai fi zis că are vedere cu raze X, precum Superman, care pătrunde prin straturile de lenjerie. În realitate, saltelele n-aveau absolut nimic! S-a dovedit clar, după ce au fost ridicate pătura, cearșaful și husa de protecție. Erau întregi și curate, fără pete de urină, transpirație sau murdărie și fără urme de mucegai. „Nu-mi plac păturile astea deloc!”, a decretat, în contrapartidă, același organ de control. La fel ca saltelele, nici păturile n-aveau nimic în neregulă: erau curate și întregi, confecționate din fibre naturale. Așa cum trebuie să fie așternuturile în care își duc zilele și nopțile oamenii cărora boli grave și degenerative le-au țintuit viețile în pat. E de-ajuns o pătură de poliester și „Bun venit, escare!”, de care bietul suflet mai scapă doar pe lumea ailaltă.
Scenele precum cele relatate s-au petrecut în timpul maratonului de controale desfășurat de autorități în căminele și așezămintele rezidențiale pentru bătrâni sau persoane cu dizabilități din Galați.
Nu-i vorbă, s-au găsit și nereguli - deloc puține sau ușoare! Iar unde nu, s-a căutat nod în papură. Cum? Pe principiul sincer recunoscut de unul dintre organele de control: „Mie șefu' mi-a zis să dau amenzi!”. Dar, atenție, nu celor cu gura mare, care umplu organele de reclamații, plângeri și nemulțumiri. Ci acelora care se dedică trup și suflet unei misiuni caritabile, de îngrijire a celor în neputință fizică și mentală, fără să aștepte recunoștință din partea nimănui. Așa că motive de amendă s-au găsit. De pildă, 2.000 de lei amendă pentru că nu era afișată, în bucătăria impecabilă în care era preparată mâncarea beneficiarilor, lista alergenilor alimentari. Ce conta că beneficiarii, oameni cu dizabilități grave psihice, n-ar fi putut să o citească ori să o înțeleagă!? Ce conta că acolo se bucurau de o viață sănătoasă, liniștită și bună, că erau îngrijiți și tratați cu respect, căldură umană și grijă!?
Desigur, neafișarea alergenilor este o neregulă și trebuie să fie sancționată. Dar proporțional cu gravitatea ei. O măsură cu termen de remediere sau un avertisment ar fi fost, poate, suficiente! Și totuși, s-a dat amendă. De ce? Pentru că în heirupismul controalelor la cămine și azile trebuiau raportate amenzi! Ca să vadă cetățeanul cât de vigilente și neiertătoare sunt autoritățile. Ca să dea exemplu!
Povestea de mai sus îmi amintește de o alta, cutremurătoare, petrecută înainte de '89. De la o cooperativă fuseseră furați cinci purcei de lapte. Făptașii au fost prinși, dar organele au cerut pedepse exemplare. Au fost acuzați nu de furt, ci de subminarea economiei naționale. Au fost condamnați la moarte și executați...
