"Încă unul care și-a luat instituția pe care o «cârmuiește» anexă la partid", mă trezesc comentând, adesea, când năvălesc pe rețelele de socializare tot soiul de postări politicianist-electorale. Filmulețe, poze, mesaje cu puternic caracter propagandistic - ca să nu spun, de-a dreptul, manipulatorii - sunt "asociate" unor instituții publice. Desigur, e greu să desparți forma de fond. Adică funcția administrativă la cârma instituției respective, de omul politic care o exercită. Dar când instituția ajunge să fie folosită, în fapt, pentru imaginea politică, atunci lucrurile se cam schimbă.
De la ce m-am luat? De la filmulețele pe care - de o bună bucată de vreme - le tot postează pe pagina sa de politician de pe Facebook "umanistul" Picu Apostol Roman. Cantina de Ajutor Social pe care o conduce a devenit nu numai cadrul de filmare, ci și subiectul clipurilor sale video. Desigur, să faci publice condițiile în care sunt depozitate alimentele, curățenia exemplară, modul în care se gătește, rețetele preparatelor și chiar să guști demonstrativ din bucate ar putea trece drept transparență instituțională. De ce să nu recunosc, poate că mi-ar plăcea să văd imagini și incursiuni similare din bucătăriile altor instituții publice. Cum ar fi spitale sau cămine de bătrâni! Dar când imaginile sunt prezentate din perspectiva "umanistului", adică a liderului politic, toată producția începe să devină... telenovelă de partid.
Într-o societate civilizată, instituția care "patronează" Cantina de Ajutor Social, adică Primăria, l-ar întreba, poate, pe stimatul director, dacă e firesc să transforme cantina săracilor în cadru de film electoral, în rampă de propagandă politică. Dar în societatea noastră nimeni nu pare să aibă astfel de curiozități. Iar scopul scuză mijloacele.
Și dacă e să fiu corectă, adesea nici nu mai știi care e omul (politic sau nu) și care e instituția, pentru că imaginile se îngemănează. E drept, de cele mai multe ori carnetul de partid aduce funcția de conducere a instituției. Dar și funcția de conducere a instituției impune, adesea, un anume carnet de partid. Se presupune totuși că instituția, fiind finanțată din bani publici, ar trebui să rămână pe cât se poate independentă. Și totuși, devine adesea anexă la imaginea de partid, de politician, de fost, actual sau viitor candidat. La primărie, la președinție, la parlament, la ce s-o nimeri. În fond, se știe, nu haina îl mai face pe om, ci funcția de conducere! Iar instituția publică servește. Nu doar cetățeanului contribuabil, ci și politicianului. La imagine, la Facebook, pe unde se poate...
