Probabil sunteți deja familiarizați cu durerea lui Rareș, un copil de doar patru ani, care se luptă cu leucemia și are nevoie de sprijinul nostru pentru a redeveni copilul vesel și bun la suflet pe care-l așteaptă din nou în clasă educatoarea sa și pe care părinții îl vor alături de ei, sănătos.
După cum ne așteptam, durerea lui Rareș și a familiei sale nu a rămas fără ecou, mulți gălățeni răspunzând apelului la solidaritate. O mobilizare impresionantă, care, sperăm, va continua și în perioada următoare, s-a declanșat în grădinițele din oraș, foarte mulți copii, alături de părinții și educatorii lor, participând la diferite activități de strângere de fonduri.
Și, dincolo de finalitatea pe care ne-o dorim și pentru care ne rugăm cu toții, cea a salvării vieții lui Rareș, ne bucură reacția părinților și a dascălilor, fiindcă aceasta ne dă mare speranță pentru viitor. Încă mai există, în comunitatea noastră, atât de încercată de nevoile cotidiene și de necesitatea asigurării unui trai care este pe zi ce trece mai scump, rezerve de răbdare și de disponibilitate pentru a-i învăța pe cei mai mici dintre gălățeni poate una dintre cele mai dificile lecții: cea a solidarității cu un semen aflat într-un moment dificil.
Și chiar dacă poate nu toți copiii înțeleg perfect dimensiunea nevoii de acum a lui Rareș - nici nu trebuie să înțeleagă, e suficient că noi, adulții, știm prea bine prin ce trece - este important că își vor aminti, la momentul oportun, că, atunci când erau la grădiniță, au făcut prăjituri pe care le-au "vândut" părinților pentru donații în beneficiul unui alt copil.
Îndrăznesc să sper că exercițiul de bunătate de acum, combinat cu satisfacția de a fi creat ceva cu propriile lor mâini, le va întipări în suflete nevoia de a ajuta, la rândul lor, și când vor fi mai mari. Poate că, atunci, vor fi chiar ei organizatorii unui alt efort umanitar, poate vor fi, la rândul lor, educatorii copiilor de mâine sau medicii care se vor lupta pentru viață sau poate administratorii unui oraș în care vor decide asupra accesibilității persoanelor cu dizabilități ori câtă finanțare primește un spital.
Nu este niciodată prea devreme pentru a-i învăța lecția solidarității, iar educatorilor și părinților, care, astăzi, le ghidează mâinile și sufletele să ajute, atât cât pot, le datorăm măcar un "Mulțumesc!" și tot sprijinul pe care, la rândul nostru, îl putem acorda astfel încât inițiativa lor să nu se oprească aici.
