Imediat ce a apărut informația conform căreia Spitalul Județean Galați a fost "acreditat cu încredere redusă", reacțiile gălățenilor, mai ales în mediul online, nu au întârziat să apară
Unii spuneau că ar fi trebuit să explicăm din titlu că medicii nu aveau nicio vină, deși era clar, dacă citeai articolul până la capăt, alții, dimpotrivă, considerau că am fost prea blânzi, că ar fi trebuit să spunem noi ce greșesc medicii etc, deși, evident, nimeni nu poate emite judecăți de valoare despre o altă profesie, doar pe baza unor zvonuri.
Realitatea, ca mai peste tot în societatea românească, este undeva la mijloc, într-o zonă gri de nici prea rău, dar nici bine, de unde nu prea se întrevăd soluții să ieșim repede. Există, în spitalul gălățean, oameni dedicați și profesioniști, care se străduiesc să salveze vieți. Și le și iese. Eu am fost salvată de trei ori - la sfârșitul anilor '70, în anii 2000 și 2014 și de fiecare dată am ajuns la urgențe, iar personalul și-a făcut treaba. De atunci și până acum am avut în spital persoane apropiate, care au fost tratate bine, chiar și atunci când omenia era singurul medicament care mai putea fi dat.
Știu, evident că există, tot aici, medici acuzați de malpraxis sau doar de lipsă de omenie, personal auxiliar care nu se comportă cum ar trebui, îngreunând suferința, în loc să o aline. Din păcate, multe dintre lucrurile povestite de pacienți nu se transformă și în demersuri administrative. Exact cum, păcăliți de un comerciant, oamenii nu se duc la Protecția Consumatorilor, pe motiv de lipsă de timp și de lehamite, tot așa, nu se îndreaptă nici împotriva medicilor. Diferența, bineînțeles, este că la culpa medicală rezultatul este de multe ori moartea sau, în cel mai ”bun” caz, o suferință prelungită. De multe ori, chiar dacă supraviețuiește, pacientul nu mai vrea nimic decât să trăiască liniștit. Și asta este de înțeles.
Nu există, în ceea ce privește profesiile medicale, o părere unanimă a beneficiarilor. Cei care au fost bine tratați au încredere în doctorii lor și îi apără până în pânzele albe. Ceilalți, care au suferit, au tendința să-i trateze pe toți medicii din spitalul respectiv cu aceeași unitate de măsură. Și, la fel, este, din punct de vedere uman, de înțeles. Dar ceea ce ar trebui să pricepem cu toții este că, în caz de urgență extremă - accident auto, accident vascular cerebral, infarct miocardic, reacție alergică extremă etc - nimeni nu va avea timp să ajungă la un spital din Capitală, din Iași, Târgu Mureș sau Cluj. De aceea, este important să știm cum stă spitalul nostru de urgență, pe ce ne putem baza aici, acasă, și ce trebuie făcut ca să ne fie mai bine.
