Ne place și vrem să construim poduri. Am descoperit, puțin cam târziu după occidentali, că podurile sunt bune, îți faci treaba cu ele. Unele ne-au ieșit, altele nu prea, iar la altele încă muncim cu spor sau le cârpim imediat după ce le-am inaugurat.
La Siret, de exemplu, anul trecut, podul de la Luțca s-a prăbușit după numai nouă luni de când fusese reparat. Atât de bine l-au reparat, încât două mașini au căzut în apă cu tot cu șoferi, atunci când îl traversau. Din câte știu, nu s-a întâmplat nicio tragedie, doar unul dintre șoferi a fost rănit, așa că s-a dat liber la "miștouri" pe rețelele de socializare.
Tot peste Siret, la Talpa, altă dandana. Construcția unui pod care să lege mai rapid localitățile din județele Botoșani și Suceava a fost oprită deocamdată, pentru că în zonă trăiesc câteva specii protejate prin lege. Să nu vă gândiți la nu știu ce vulturi, urși, lebede sau căprioare, ci la ceva mult mai banal: două specii de gândaci - rădașca și croitorul cenușiu - și broasca europeană de baltă. Investiția comună a celor două consilii județene pentru podul peste Siret ar fi de aproximativ opt milioane de euro. Sunt bani care ar putea fi pierduți dacă proiectul podului întârzie foarte mult.
Să revenim mai aproape de casă. Am construit un pod de flori, la modul figurat, pentru a face legătura cu Republica Moldova. În ultimii ani, podul pare să se fi transformat într-unul al țigărilor de contrabandă, apoi al camioanelor cu cerealele de Ucraina. Podul de la Giurgiulești a devenit însă suprasolicitat, după ce rușii au bombardat la Orlivka, în Ucraina, iar camioanele care traversau Dunărea cu bacurile Navrom Bac Galați între Isaccea și Orlivka au fost redirecționate pe la Galați - Giurgiulești.
În acest context, România și Ucraina au semnat un memorandum pentru construirea unui nou pod peste Dunăre, între Isaccea și Orlivka, deschizând astfel calea unui coridor de transport european care va face legătura între Odessa șiPortul Constanța.
Oficialii români și-au dorit ca, până la finalul acestui an, să se dubleze cantitatea de cereale ucrainene tranzitate prin România, de la două la patru milioane de tone lunar. Bineînțeles că una declarăm și alta putem să facem concret, așa că mai ușor cu dublarea traficului. Însă, odată cu ridicarea noului pod de la Isaccea - Orlivka, este aproape sigur că operatorii și traderii de cereale ucrainene vor avea încă un motiv în plus de a ocoli Galațiul și de a merge direct la Constanța. Iar noi am rămâne, din nou, cu podul de flori.
