"Nu poţi să faci omletă fără să spargi ouăle", îmi explica doct, în anul în care oraşul a început să "ispăşească" - adică să fie executate lucrări ISPA - cel care, pe atunci, era unul dintre viceprimarii Galaţiului. Cu alte cuvinte, nu se puteau schimba conductele de apă şi canalizare fără să fie spartă strada sub care se aflau. Ori sub care se bănuia că s-ar afla. Pentru gălăţeni, era un mister unde începeau lucrările şi unde se terminau, pentru că totul era un şantier haotic, prăfuit sau înnămolit, după condiţiile meteo. Habar n-avea bietul şofer dacă o ditamai săpătura îl aşteaptă la capătul străzii ori după curbă, pentru că nu anunţa nimeni unde, când şi cât se munceşte. Aşa, cam ca acum, la lucrările din interioarele de cartier…
Faimoasele "reparaţii rutiere şi regenerări urbane" ale cartierelor, pentru care s-au încheiat contracte pe câte patru ani. Zău dacă pricep care-i strategia de lucru. Mă uit la trotuarele decopertate, la bordurile scoase şi la gropile rânjite, la garajele demolate ale căror ruine se umplu cu gunoaie… şi caut constructorii care-s minunaţi, dar lipsesc cu desăvârşire zile-n şir. Zău, mi se pare că mă uit la o gospodină haotică, total depăşită de situaţie.
Imaginaţi-vă: intră dis-de-dimineaţă în bucătărie, curăţă şi toacă o ceapă, o lasă pe masă, apoi ia o lavetă şi se apucă de şters praful în dormitor. Trage şi lenjeria de pe pat ca s-o schimbe, dar o lasă grămadă în mijlocul saltelei şi fuge să spele chiuveta din baie. O umple de spumă, dar n-o mai clăteşte, fuge în bucătărie şi sparge două ouă într-un castron. Ceapa tocată e tot acolo, dar acum îi ţin companie gălbenuşurile şi albuşurile. Numai că gospodina noastră nu se ocupă nici de unele, nici de altele, se duce să dea cu aspiratorul în sufragerie. Dar nu rezolvă decât jumătate de încăpere, că se întoarce să şteargă praful în dormitor şi descoperă cearşafurile morman în mijlocul patului. Care lenjerie trebuia pusă la spălat… numai că în baie aşteaptă chiuveta să fie clătită, iar WC-ul s-ar cere şi el spălat.
Însă gospodina noastră îşi aduce aminte că n-a terminat cu aspiratorul în sufragerie. Nici cu ceapa şi ouăle din bucătărie, nici cu lenjeria de pat care trebuia schimbată în dormitor. Nu-i e clar nici dacă a terminat de şters, totuşi, praful. Pentru că praful s-a ales de toate eforturile ei.
Poate că am exagerat cu gospodina, nu zic nu, dar mi se pare de neînţeles modul în care se lucrează în cartiere. Admit că nu e suficientă forţă de muncă în construcţii, că poate nici plăţile nu se fac la timp. Dar mi se pare de neînţeles să "ataci" teritorii noi prin cartiere când nu le-ai isprăvit pe cele începute şi sparte deja…
