Scoaterea esenței din lucruri, oameni sau situații, pretinzând că ”lărgirea” granițelor de percepție și acceptare este cheia către noua civilizație, atinge cote de neimaginat. Pare preocuparea generală a umanității să își răscumpere pe undeva unele greșeli istorice prin ridicarea la un nivel suprem a principiului non-discriminării. Asta în ciuda faptului că prea multă non-discriminare, la fel ca orice e prea mult, poate strica, bate la ochi și distruge.
Ultima ”găselniță” pe care personal o consider dusă dincolo de limitele absurdului nu ne aparține, ci vine de peste Ocean, dar are darul de a distruge mirajul care a bucurat copilăria a zeci de generații de pe întreaga planetă. Aflăm că noua versiune ecranizată a celebrului basm ”Albă ca Zăpada”, un clasic de neratat pentru orice prunc de pe lumea asta, nu va mai avea pitici! Pentru că prezența piticilor în frumosul basm i-ar putea face să se simtă jigniți pe oamenii care suferă de nanism. Adică sunt mici. Și nu doar cei șapte năstrușnici, care, în definitiv dau farmec, conținut și esență poveștii, vor fi eliminați, ci și salvarea prințesei de către prinț!
Celebrul sărut care o readuce la viață pe Albă ca Zăpada va deveni istorie, pentru că, nu-i așa, suntem în 2023, iar Albă ca Zăpada este o femeie independentă, care se descurcă singură, iar un prinț salvator nu va face decât să le jignească pe feministele care conduc mașina, casa, lumea întreagă! Mai departe, aflăm că nici Albă ca Zăpada, lăsată fără pitici și prinț salvator, nu mai are tenul ca spuma laptelui. Nu, nu, pentru că ar fi de neconceput ca persoanele de culoare să se simtă discriminate de prea multă ”albeață” într-un basm cu care nu cred că au avut vreodată vreo problemă. Așa că o actriță cu origini columbiene și ten măsliniu a fost introdusă în locul unei primadone cu chip de porțelan.
Unde vreau să ajung. În goana după non-discriminare și grija de a nu-i ”supăra” pe unii sau pe alții, abolim chestiuni de logică și bun-simț. Încercând să rescriem reguli, legi, impunând interdicții și ridicând alte opreliști, încercând să reformăm idei și concepte, scoatem esența și amplificăm haosul. Așa am ajuns, inclusiv noi, românii, să visăm la civilizație, dar fără educație și disciplină. La prosperitate, fără muncă. Așa am ajuns să ne creștem copiii fără a le impune limite. Facem experimente cu ei, călcând pe coji de ouă ca să nu îi traumatizăm, să nu îi discriminăm. Tolerăm derapajele celor certați cu legea sau loviți de diverse anomalii ca să nu se simtă ”diferiți” sau ”de necorectat”. Devenim fals ipocriți, iar liberul arbitru e tot mai greu pus la încercare.
Ei bine, pentru mine, Albă ca Zăpada va fi mereu albă și va avea șapte pitici.
