Glăsciorul mic, de copil dus de mână la grădiniță, dar mai ales exclamația admirativă „Uite, mami, muncitori!”, m-au făcut să întorc privirea și să-i văd. Erau trei și "gândăceau" la bordura unui trotuar început și neterminat din Micro 19. N-am rezistat ispitei și i-am fotografiat! Ce urât din partea mea!
Recunosc, dacă aș fi fost cinică până la capăt, probabil că mi-aș fi făcut şi un selfie cu ei. Cine știe când mai am ocazia să mai văd muncitori pe "șantierul" lucrărilor de reparații și regenerare urbană a cartierelor. Și nu mă refer la faptul că a năvălit frigul, iar pentru intervențiile edilitare sunt necesare temperaturi mai prietenoase. Ci la faptul că, în urbea noastră, ai șanse mai mari să dai peste extratereștri decât peste muncitorii de pe șantierele deschise în interioarele de cartier.
Da, știu, exagerez! De unde extratereștri?! De unde muncitori pe șantiere, când am ajuns să depindem de forța de lucru extracomunitară?! Când firmele de construcții bat mărunt din buze după muncitori? Și am ajuns să depindem de cetățeni veniți din Nepal, Pakistan, Sri Lanka ori Bangladesh să ne tundă buruienile, să ne schimbe conductele, să ne asfalteze străzile, parcările și trotuarele...
Firește, forța de muncă este o problemă reală, și nu doar în construcții. Dar pe șantiere se resimte din plin.
Mă întorc la zona de lucrări de la care am pornit și admit ce o să-mi reproșați: că mă repet. Că despre parcarea cu pricina am scris și anul trecut, la sfârșit de octombrie, în articolul "Scoși din răbdări de lucrările începute și abandonate în Micro 19".
Ce s-a schimbat de atunci? Fizic, nu prea mult, dacă e să fiu sinceră. Dar, financiar, situația este diferită: lucrările executate în cartier vor fi plătite din cel mai recent credit contractat de Primărie. Desigur, creditul cu pricina a fost contractat pentru alte investiții majore - parcări subterane și supraterane, în esență - dar, ca de obicei, banii sunt luați de la destinația inițială și repartizați unde e nevoie de ei. Iar creditul devine unul de nevoi... edilitare, dacă-mi e permisă glumița.
"La câte lucrări prin cartiere s-au executat, pentru a putea fi decontate, de ce te îngrijorezi?", o să-mi spuneți pe bună dreptate. Pentru că vom plăti cu dobândă, la ele, de aceea! Adică pentru niște lucrări executate greu, târziu și de o calitate îndoielnică - dat fiind ecartul dintre intervenții - vom plăti scump și bine. Așa că nu știu dacă mă pot entuziasma precum copilașul care mergea la grădiniță: "Uite, mami, muncitori!". Cine știe când mai apar...
