Preşedintele s-a întâlnit cu partidele din coaliţia guvernamentală. Ca să discute chestiunile presante de după întâlnirea cu FMI. Despre modul în care partidele din opoziţie au refuzat să participe la consultări nici nu mai are rost să discutăm.
Există doar o vorbă românească pe care ar trebui să ne-o amintim şi am spus tot. Atâta vreme cât ţara arde, chiar că nu avem vreme să vorbim despre babele care stau în poartă şi se piaptănă. Nu le-o fi plăcând Băsescu, dar ţara condusă de el ar trebui măcar să-i intereseze.
Aşadar, preşedintele s-a întâlnit cu ai lui, căci cine altcineva face parte din PDL, UDMR şi UNPR decât cei plăcuţi ochiului lui Traian… Există totuşi unele neconcordanţe în această consultare de la Cotroceni care ne pun pe gânduri.
În primul rând, ce să discute despre pretenţiile FMI şi dacă cei prezenţi la consultări sunt de acord cu ele, când aceştia sunt negociatorii cu Fondul? Cum să afle de la cei care pregătesc intrarea în spaţiul Schengen dacă sunt de acord sau nu cu trebuşoara asta?
Am putea trage concluzii pripite şi am putea bănui că preşedintele nu are încredere în actualul Guvern. I-o fi bănuind pe băieţi că se ocupă de alte alea, Doamne fereşte! Mai ales după necazul cu degetul ridicat, votul în masă şi mintea pe coclauri.
Traian Băsescu spune că nu va accepta legea. Matură decizie, după ce ne-a fost impusă de FMI. Şi dacă ne luăm după ultimele afirmaţii ale primul om al ţării, iar nu mai înţelegem ce s-a întâmplat la sediul prezidenţial.
Într-o proaspătă emisiune TV, Traian Băsescu vorbea despre modificarea arbitrară a legilor şi voturi aiurea. Cică i-ar fi greu să explice un vot greşit cum a fost cel cu reducerea TVA la alimente şi neimpozitarea pensiilor.
Poate vrea să afle de la cei în cauză – apropo, inclusiv iniţiatorul legii era de la PDL- cum de s-a putut întâmpla una ca asta. Nu-i poate crede naivi, ci mai curând, vorba dumnealui, că fac parte dintr-o coaliţie, o majoritate toxică pentru ţară. Vai de noi!
Să-i fi chemat Băsescu pe toţi participanţii la guvernare numai să le bată obrazul? Să dea cu ei de pământ? Nu mai are preşedintele încredere în repetabilul Boc? Greu de crezut. Proaspăt reîntors la moguli, pe care nu scapă ocazia să-i incrimineze la grămadă, mama lor de hoţi!, preşedintele mimează face din nou că este un preşedinte democratic.
Bine că nu-l persecută dorinţa asta mai des! Pentru că, de obicei, nu-i iese. Iar nouă ne ies ochii după intervenţiile alesului. Una spune şi alta face, una gândeşte şi alta împleteşte. N-am avut altă rimă, aşa că nu vă gândiţi la Elena Udrea.
Nenorocirea mare este că, în opoziţie, preocupările şi strategiile sunt la fel de mărunte, dacă nu cumva chiar mai modeste decât ale celor de la Putere. Şi asta pentru că guvernanţii, vor nu vor, ştiu sau nu ştiu, sunt obligaţi de noua noastră putere, FMI, să mai iasă cu ceva concret la lumină, să mai arunce ceva cifre şi chiar – ce obrăznicie să li se ceară asta! – să alcătuiască un buget pentru anul viitor.
Pe când opoziţia face urechea toacă, strigă tare şi atât. E bine pregătită pentru hibernare, nu pentru guvernare. Aşa că timpul românilor se pierde pe toată linia, la Cotroceni la consultări degeaba şi în opoziţie, la stat deoparte când ţara cade precum frunza la vreme de toamnă.
Unde sunt românii? La coadă la finanţe pentru adeverinţele necesare obţinerii ajutoarelor de căldură. Pe astea nu le-a anulat încă Jeffrey Franks.
