Ne preocupă în general, de la vlădică la opincă, temele tari, „majore”. Subiectele clasificate drept „importante” după vizibilitate şi după zgomotul puternic, asociate musai cu o gestică, o mimică şi o logoree prevestitoare de apocalipsă.
E târziu să mai corectăm ceva din pofta de generalităţi servite pe tavă de televiziuni, atâta vreme cât toţi realizatorii luaţi în balon de analiştii media invocă virtuţile Sfintei Telecomanda („schimbaţi, dacă nu va place!”).
Pe aceasta (lipsă de) logică s-au construit cariere din fum şi castele de nisip, biografii de vedete longevive ca musculiţa de oţet, C.V-uri fabuloase prin multitudinea de englezisme înşirate pe pagini întregi.
Am cunoscut o echipă de fătuci ce nu ştiau să bage aţa în ac, dar aveau de-a masterate inutile de te făceau praf la teoria chibritului. Dezbaterile pe temele de care pomeneam mai sus tratează, cu gomoşenia de rigoare, lumea văzută din avion.
Românii sunt, după dioptriile şi cheful observatorului, buni, harnici şi primitori, ori puturosi, hoţi şi rachieri, ruşii musai îs răi şi invadatori fără scrupule, de beţivi nici nu mai vorbim, maghiarii n-au altceva în cap decât să ne ia Ardealul, bulgarii au ceafa lată şi se pricep doar la gogonele, sârbii sunt prietenii noştri de veacuri şi mari patrioţi.
Totuşi, aceste chestiuni repetate obsesiv pe diverse voci sunt un surogat de realitate, nu realitatea însăşi. Diavolul stă în detalii mult mai sordide şi mai puţin spectaculoase. Statul a dat o lege a impozitului forfetar care a distrus mii de firme mici.
„Ai, n-ai…dai!”, vorba lui Tănase. Acum se promit facilităţi pentru diverse categorii de cetăţeni ce vor să-şi înfiinţeze firme (!!!). S-au schimbat regulile pentru acordarea ajutorului de încălzire.
Ai 2000 de metri patraţi în jurul casei de la ţară, ai drujbă(!!!), ai peste două hectare de teren agricol, adio şi-un praz verde! Primarii abia aşteptau o asemenea lege, deşi măcar cine are motofierăstru e greu de verificat. Numai că o mulţime din satele României mai au printre „latifundiari” doar nişte băbuţe şi moşi amărâţi ca vai de ei.
La oraş, ai Logan de 1600 cmc, ai cont în bancă mai mare de 3.000 de lei? Pa subvenţie! La urma urmei, nici aberaţia acordării ajutoarelor la gramadă nu trebuia continuată, dar şi să le impui celor debranşaţi să achite între 30 şi 50 de procente din factura celor nedebranşaţi e o trăsnaie.
„Nu vrem ca persoanele branşate să plătească foarte mult şi cele debranşate, deloc. Coloanele care trec prin casele celor care au centrală sunt părţi comune, care iarna produc căldură şi deci trebuie plătite”, a explicat Mircea Matei, preşedintele planorist al Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (ANRSCUP), noile idei ciuce ale comunismului de bloc.
Coloanele respective sunt nişte ţevuşti de juma’ de ţol, nu trebuie să fii inginer ca să pricepi că nu se încălzeşte un apartament cu ele, e destul să ai între opt şi zece clase, dar te pui cu Autoritatea Naţională de Reglementare a Pufului de pe Broască?
Un proprietar de livadă îi arăta reporterului de la televiziunea naţională un mic şi eficient utilaj de producere a sucului natural de mere. „Iată, zicea, un asemenea aparat funcţionează impecabil în Germania, îl folosesc producătorii chiar acolo unde strâng recolta, în România ne sunt necesare o mie de aprobări şi de acte, ca să producem suc de mere numai într-o clădire special amenajată, pentru că trebuie să trăiască bine şi unii funcţionari de stat ce ştampilează şi semnează ţidule”.
Am văzut însă, de pildă, într-un birou din Primăria municipiului nostru, şi funcţionari îngropaţi în dosare, excedaţi de probleme, străduindu-se totuşi să fie amabili, ceea ce ne arată, dacă suntem cinstiţi, că detaliile trebuie citite atent.
