Opoziţia e o postură ingrată doar din anumite puncte de vedere, şi anume acelea că pofta de ros oase creşte, iar datoriile faţă de (sanchi) simpatizanţii cotizanţi nu pot fi achitate cu bani publici sau contra-servicii pe spinarea bugetului.
În rest, te poţi da rotund cât vrei, poţi vorbi verzi şi uscate fără să fie nevoie să faci altceva, poţi clădi guverne din umbră pline de controversaţi pricepuţi. Mai mult decât atât, poţi să îi înjuri pe cei de la putere şi să arăţi cu degetul spre ei, fie că ai dreptate sau nu.
O declaraţie recentă pe care preşedintele PNL, Crin Antonescu, a făcut-o chiar la Galaţi, arată cât de străvezie e supa politică preparată în cantina partidului pe care îl conduce.
„Preşedintele propune teme serioase de discuţie, numai că el nu e un partener serios de dialog” - astfel se poate rezuma fraza rostită de către Antonescu, după ce preşedintele ţării a anunţat că va iniţia discuţii cu partidele parlamentare, temele fiind concluziile Consiliului European despre România, perspectivele relaţiei cu FMI şi perspectivele aderării la spaţiul Schengen.
Atitudinea celui rămas să lustruiască ramele tablourilor cu Brătieni vrea să ne facă să înţelegem că îl cuprinde o scârbă declarativă doar de preşedintele Băsescu, nu şi de temele pe care acesta le propune pentru dezbatere, iar prin urmare va refuza orice dialog iniţiat de către Băsescu.
Aş putea fi de acord cu o astfel de decizie dacă, imediat după aceste dezbateri, liberalii n-ar mai scoate un cuvânt nici despre Consiliul European, nici despre FMI şi nici despre motivele pentru care România ar putea adera sau nu la spaţiul Schengen. La urma urmelor, de ce ar conta cele spuse de ei, nişte neinteresaţi şi nişte scârbiţi.
De altfel, acest refuz copilăresc de a participa activ la reşaparea democraţiei româneşti nu înseamnă decât o lipsă de consistenţă politică pe toate planurile.
Liderii opoziţiei, şi mă refer aici atât la Crin Antonescu cât şi la accidentalul preşedinte al PSD, Victor Ponta, ar trebui să conştientizeze că amploarea imaginii lor, dar şi a partidelor pe care le conduc este dată în acest moment doar de ritmul scălâmb cu care preşedintele Băsescu şi al nu-ştiu-câte-lea cabinet Boc le impun în sârba politică autohtonă.
Dacă nici preşedintele şi nici premierul nu ar comite atât de multe faulturi în careul politicii, ei, marii lideri ai opoziţiei ar însemna mai nimic.
