Am intrat în 2024 cu speranţe de mai bine şi, ca de obicei, cu dorinţa reală şi onestă de a fi mai buni, indiferent de situaţie.
E drept, dezideratele de Anul Nou rămân, de cele mai multe ori, la acest nivel, fiind la fel de duse la bun sfârşit precum şi veşnica promisiune că, de luni, mergem la sală, ţinem cură de slăbire, ne apucăm de cursuri de dezvoltare personală etc. Atenţie, dacă vă faceţi promisiuni doar vouă înşivă, pe care pe urmă le uitaţi, este rău, dar dacă le promiteţi celor dragi şi mai ales copiilor lucruri, aveţi grijă să le îndepliniţi sau măcar să încercaţi din toate puterile. O promisiune aruncată aiurea pe care nu o îndepliniţi îl va învăţa pe cel mic exact care este greutatea cuvântului dat şi, nicio surpriză aici, există riscul să facă, la rându-i, promisiuni pe care să nu le ţină.
În nota campaniei electorale care, să fim serioşi, a început deja, rememorez o chestie auzită prin anii 2000, într-o comună din judeţ. Unul, pe care toată lumea îl ştia drept prostul satului, le promitea tuturor candidaţilor la deputăţie că-i votează, la un mic şi o bere, cum era tipicul. Primarul satului, om gospodar şi de cuvânt, l-a întrebat: "Păi bine, măi Fane, de ce-i minţi pe oameni? Că tu nu ai cum să-i votezi pe toţi, numai pe partidul unuia poţi pune ştampila". "Dar ce, a replicat omul, cu un sughiţ, ei nu ne mint pe noi, că fac şi dreg şi n-au făcut nimic?"
Aşa că, în spiritul înnoirilor la care noi toţi tindem, să sperăm că şi politicienii noştri vajnici învaţă din greşelile trecutului. Aud că, mai nou, luptele politice nu sunt doar între putere şi opoziţie, ci chiar în interiorul partidelor, să se vadă care tabără câştigă accesul la osul cu mai multă carne. În acest spirit belicos, mănuşile sunt jos, iar loviturile - sub centură. Lipsa de loialitate tot o promisiune încălcată este şi, dacă ei între ei se muşcă pe la spate, cine dintre noi să îi mai creadă că fac pentru noi măcar cinci procente din tot ce promit?
Şi fiindcă tot suntem la capitolul promisiuni, nu ar fi rău să se uite domnii (şi doamnele, nu discriminăm) decidenţi la cât de mulţi gălăţeni fără adăpost avem în ultima vreme şi să găsească soluţii. În limitele legii, desigur, dar soluţii sustenabile şi adaptate realităţii. Care, la momentul acesta, este că oamenii de bine din oraş sunt singurii care încearcă să ajute, dovadă şi plapuma nouă, lăsată pe banca staţiei de autobuz de la Spitalul Judeţean, unde dorm, noapte de noapte, oameni ai străzii.
