Electroşocuri amânate

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

O declaraţie recentă a consilierului prezidenţial pentru Afaceri Europene, Leonard Orban, privitoare la eventuala amânare a intrării României în spaţiul Schengen m-a pus pe gânduri.

Spunea oficialul că dacă statele europene care sunt factori de decizie în acest sens vor considera că nu trebuie să fim admişi în martie 2011, conform programului, asta ne-ar putea întârzia cu câţiva ani.

Ştiu că, după ce voi spune ceea ce urmează să spun, am să-mi atrag oprobriul tuturor militanţilor pentru libera circulaţie, care mă vor acuza că nu văd lucrurile în perspectivă. Şi totuşi, uitându-mă în jur, nu pot să nu observ că, poate, amânarea asta ar fi un lucru bun.

Nu suntem pregătiţi să ne plimbăm liberi prin cele 25 de state semnatare ale acordului. Cetăţenii noştri încă dau bufuri în străinătate. Încă exploatează copii – vezi cazul recent al adolescenţilor traficaţi în Italia, care nu, nu erau din Galaţi, dar români erau sigur – încă dau în cap, încă fură, încă nu reuşesc să se integreze în statele către care migrează.

Nu se adaptează ei la mediul adoptiv, ci încearcă să-l modifice pe acesta astfel încât să le satisfacă nevoile. Da, nu toţi românii care pleacă din ţară sunt aşa. Există şi oameni care învaţă afară, care muncesc acolo şi care ne-ar face, sigur, cinste.

Baiul e că nici nu mai îndrăznesc să spună că sunt români, de teamă că vor fi confundaţi, în mod automat, cu infractorii. Adică exact cu aceia de răul cărora au plecat din ţară. Integrarea asta europeană e un basm, din ce în ce mai mult. Şi nu unul dintre acelea cu „au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”.

Evident, amânarea integrării în spaţiul Schengen, dacă ea se va produce, nu este o veste bună. Deja, intrarea în zona euro, prevăzută iniţial pentru 2014, a fost amânată cu un an, iar la finele lunii septembrie a.c. Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului BNR, declara că intrarea în zona euro în 2015 ar trebui să se menţină măcar ca semnal politic, deşi o amânare de doi ani este posibilă. Şi asta poate fi, la fel, şi bine şi rău.

E bine, pentru că nu am supravieţui în zona euro.  Îmi amintesc extrem de distinct protestele francezilor, după trecerea la euro, şi nemulţumirile germanilor, ambele legate de scăderea nivelului de trai. Şi, credeţi-mă, cel puţin în Germania, preţurile la produsele de bază sunt şi acum mai mici decât în România. Pe verificate.

Or, noi ne aflăm, la capitolul nivel de trai, undeva la coada cozii. Nici măcar nu trebuie să explic amănunţit ce ar însemna transformarea veniturilor noastre (chiar şi a celor pe care, potenţial, le-am avea peste cinci ani) în euro.

E rău, pentru că amânarea acestui electroşoc nu înseamnă decât că agonia acestui stat se va prelungi la nesfârşit. Iar capătul chinului va fugi precum o Fata Morgana. Eu una, deja nu-l mai văd. Şi tare mi-e teamă că, în ritmul ăsta, n-or să-l vadă nici nepoţii noştri.

Citit 967 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.