În urma unor reproșuri apărute în mediul online - în care ni se atrăgea atenția să mai mergem cu autobuzele Transurb, pentru a judeca situația la fața locului, am considerat oportun să revin asupra subiectului, cu unele precizări și câteva situații trăite de mine și de alți gălățeni, în interacțiunea zilnică, evidentă, mai mult nevoită, decât voită, cu șoferii de mijloace de transport aparținând Transurb.
Încă de la bun început, trebuie să spun că merg zilnic și aproape exclusiv cu autobuzul, am abonament lunar nelimitat, deci știu exact cum stau lucrurile pe majoritatea traseelor, prin foarte multe dintre stații etc. Am folosit și automatele pentru bilete, atât ca să-mi iau bilet, câteodată, între două abonamente, cât și pentru a reîncărca un portofel electronic sau a prelungi abonamentul.
Există, atât la casieriile Transurb, cât și pe trasee, oameni absolut în regulă, care își fac meseria cum trebuie, care ies din cabină să ajute pe cineva la automat sau ca să coboare rampa pentru persoane cu dizabilități a autobuzului. Există șoferi care te văd în retrovizoare, dacă ai alergat să prinzi autobuzul și fie opresc mai aproape de tine, fie îți deschid ușile, dacă taman le închiseseră. Există însă, din păcate, și neoameni, că altfel nu le putem spune. Dacă vezi că stația e goală, iar în dreptul refugiului este o singură persoană și plouă, de ce te duci să oprești cu 70-80 de metri mai în față, la limita stației? Ca să faci omul să alerge până la ultima ușă? Mi s-a întâmplat. Nu o dată și nu doar mie. Dacă vezi că în fața ta, în stație, mai sunt oprite încă trei mijloace de transport, oprești, practic, în afara stației și deschizi ușile să coboare oamenii, de ce nu le mai deschizi o dată și în stație, să se și urce cine avea de urcat? S-a întâmplat, nu o dată, cu autobuzul 26 (care și așa vine foarte rar), în stația de la Direcția Agricolă.
Joi dimineață, în jurul orei 9,00, într-o stație de pe traseul 28, pe strada Oltului, un gălățean de 79 de ani aștepta, singur, autobuzul. Acesta a venit și, văzând omul că nu deschide ușile din spate, s-a îndreptat către cea din față. Acolo, șoferul, în loc să deschidă ușa, i-a făcut semn să se ducă în spate. Omul, grăbindu-se (fiindcă i se întâmplase nu o dată să plece autobuzul fără el), s-a împiedicat și a căzut, tăindu-se la picioare în treapta de metal a autobuzului (accident care înțelegem că este destul de frecvent). Tot singur s-a adunat de pe jos și a urcat, să-i vină șoferul în ajutor, nici vorbă. De ce ne-am mira, dacă nu-i deschisese omului ușa din față, probabil să nu-l tragă curentul, deși urcarea ar trebui să se petreacă exact pe ușa aceea?
