Nu de puţine ori ni se reproşează, de către cititori, de către apropiaţi, uneori chiar de membri ai familiei, că prea vedem doar răul din jurul nostru, că prea mult spaţiu îi oferim, că prea căutăm cu înverşunare să-l oglindim. Realitatea este că nu ştiu să existe vreun jurnalist pe lumea asta care să-şi dorească să scrie despre răul din lume, doar despre el. Cred că am fi foarte fericiţi, cei mai mulţi dintre noi, dacă răul, întunericul pe care suntem forţaţi să-l aducem la lumină nu ar mai exista.
Din păcate, însă, el este aici. E aici în fiecare om care abuzează de un altul, care fură şi loveşte, care pizmuieşte şi nu poate dormi noaptea de grija vecinului, care reclamă şi se luptă prin instanţe pentru te şi miri ce. Răul este aici în fiecare individ care se urcă beat, drogat şi fără permis la volan şi spulberă vieţi nevinovate, ia părinţi de lângă fiii lor şi copii de lângă părinţii lor, rupând zăgazurile unor dureri greu de reprodus în cuvinte. Nu mai vorbesc aici de răul insidios, cel furişat în contracte măsluite, în înşelăciuni de zeci de milioane, în mită şi corupţie. Nu mai vreau să-mi amintesc nici criminalii, nici dezaxaţii, nici nebunii de tot felul care trăiesc printre noi, care-şi ucid şi mutilează copiii sau părinţii. Atât de multă durere, atâta întuneric este în aceşti oameni încât cu greu ne mai găsim, la sfârşitul zilei, echilibrul şi puterea să o mai luăm şi a doua zi de la capăt.
Dacă îşi imaginează cineva că ne place acest lucru, că nu ne este sufletul într-o continuă luptă cu propria noastră neputinţă de a face mai mult, înseamnă că imaginaţia lui depăşeşte urâţenia oricărei realităţi. Am fi încântaţi să putem scrie doar lucruri pozitive, dacă într-adevăr doar acestea s-ar petrece în jurul nostru. Realitatea este că nu trăim într-o utopie şi ne străduim foarte mult să cumpănim lucrurile în aşa fel încât, printre "bube, mucegaiuri şi noroi", să găsim şi să scoatem la suprafaţă, dacă nu "frumuseţi şi preţuri noi", după versul lui Arghezi, măcar lumina vindecătoare a binelui făcut de ceilalţi, pe care să-l susţinem şi să-l promovăm, după puterile noastre, drept model bun de urmat.
Aşa cum spunea ieri, într-o întâlnire de suflet la sediul redacţiei, ÎPS Casian, arhiepiscopul Dunării de Jos, este un lucru rar în presa noastră actuală să mai iasă la suprafaţă şi binele, iar noi ne bucurăm că încă se întâmplă la Galaţi şi lucruri minunate, şi opere de caritate, şi spectacole de înaltă clasă. Şi, evident, că avem mijlocul, dorinţa şi posibilitatea să le reflectăm, într-un continuu balans al binelui şi răului, din care sperăm că lumina din noi şi din afara noastră va ieşi mereu învingătoare asupra întunericului.
