În urmă cu câteva zile, cineva îmi povestea despre o experienţă neplăcută pe care a avut-o, în toiul unei nopți, cu personalul medical de la unul dintre centrele de permanență din oraș. Deși acestea au fost înfiinţate pentru a prelua din nevoile mici şi medii ale cetățenilor, pentru a degreva Unitatea de Primiri Urgenţe (UPU) a Spitalului Județean, în realitate sunt, de multe ori, doar o sursă de nervi.
Revenind la situația amintită, persoana respectivă mi-a povestit că o durere cumplită de cap a făcut-o să treacă pragul unui astfel de centru din oraș, târziu în noapte. Surpriza femeii a fost să constate că, deși aceste centre ar trebui să aibă program cu publicul permanent, cadrele medicale lipseau. Pentru că programul nonstop era afișat pe ușa centrului, gălățeanca a insistat și, după minute bune de așteptare, o femeie s-a îndurat să-i deschidă, vizibil deranjată că era trezită în toiul nopții. Din păcate, însă, de ce i-a fost frică bolnavei nu a scăpat, fiind sfătuită să ia un calmant și apoi să se prezinte la UPU.
În aceste condiţii, ne punem întrebarea pertinentă de ce mai există aceste centre de permanență? Cum ar trebui să procedezi ca să poți beneficia de serviciile unui astfel de centru? Sunt oare ele într-adevăr folositoare sau sunt înființate doar așa, să ne mândrim cu ele? Poate ar fi bine ca autorităţile să se implice mai serios în buna lor funcționare, astfel încât să nu consume inutil bani de la bugetul local. Oare la cât de greu se mișcă lucrurile în sănătatea gălățeană și în spitalele noastre, n-ar fi mai bine ca banii alocați acestor centre să ajungă tot la spital, poate ar reuși să schimbe ceva. Pentru că cei care au de suferit suntem tot noi, cetățenii, care plătim conștiincios dări și impozite la stat, pentru a beneficia de un sistem de sănătate măcar modernizat, dacă nu la standarde occidentale. Şi, din păcate, nu ne alegem ora la care ne simțim rău.
Dar pentru că un dicton biblic spune că e bine să dai Cezarului ce-i al Cezarului, trebuie să menționăm că am întâlnit şi cetățeni, puțini la număr, ce-i drept, care au fost îngrijiți corespunzător în centrele de permanență sau măcar au primit un sfat și o vorbă bună din partea cadrelor medicale. Dar până vom fi toți la fel de norocoși, nu ne rămâne decât să ne rugăm de sănătate, că-i mai bună decât toate.
