Studii făcute nu de ieri, de azi arată că membrii ”Generației Z” au mari probleme în a-și asuma identitatea și rolul aferent. Inclusiv de sexualitate, de orientare, spuneți-i cum vreți. Într-o continuă goană după perfecțiune și confirmare, copiii devin jucării în mâinile prădătorilor cu porniri bolnave, duse dincolo de limitele oricăror reguli după care credem că ne-am putea construi o societate sănătoasă moral.
Parcă s-au înmulțit în ultima vreme scandalurile sexuale în care sunt implicați copii de toate vârstele, de la cei ce pot fi considerați ”mărișori”, la cei de-a dreptul mari, aproape majori. ”Libidinosul din tronson”, ”bau-baul” copilăriei celor născuți înainte de anii 80, îmbracă acum tot felul de chipuri, de la cel al candidatului perfect la balamuc ori pușcărie, la cel al credibilului dascăl sau al admiratului artist.
Că ne place sau nu, suntem, noi, gălățenii, într-o zonă unde pornirile viscerale merg nestingherit, mână în mână, și cu sărăcia, și cu alcoolul și cu ale năravuri mai puțin ortodoxe care au măcinat adânc la temelia educației și principiilor. Aici crește și noua generație, a copiilor fără interdicții, dar expuși modelelor greșite, informațiilor false, imaginilor iluzorii.
Am dat naștere unuia dintre cei mai sadici criminali ai României, care a renăscut din propria cenușă după ce a stat la răcoare numai vreo 16 ani pentru că a ucis ”niște copii”, pe care mai întâi îi îmbăta și îi viola. Tot Galațiul e marca unui individ, până mai alaltăieri reputat artist, cu numeroase fane de vârsta a doua și a treia. Ele mureau după cântecele lui, iar el, după copiii care le-ar fi putut fi lor (și lui) nepoți.
Putem adăuga, drept bonus extern, profesorul de la ”Sf. Sava”, controversat emitent al unor teorii despre homosexualitate, dar și protagonist al unor situații josnice în care și-ar fi implicat elevii.
Veți întreba, poate, ce au în comun toți trei? E bine, au în comun slăbiciunea copiilor, care nu au fost siliți, ci doar păcăliți, ademeniți, momiți să dea curs. O slăbiciune care pe vremea ”libidinosului din tronson” era aspru combătută de părinți cu ”nu ai voie să vorbești cu străinii, să primești bomboane sau să te duci cu ei”. Iar de prietenii sau apropieri cu dascălii, profesorii sau alte persoane ce puteau pretinde autoritate asupra noastră, nu putea fi vorba. Era respect și bunăcuviință, și atât.
Toate acestea au dispărut din tabloul noii generații, lăsând loc egalității și... dilemelor. O chestiune care le profită prădătorilor sexuali, eventuali beneficiari ai vreunei grațieri, amnistii sau recurs compensatoriu, date fără discernământ, de niște legiuitori, în numele unei societăți care știe tot mai puțin încotro și de ce se îndreaptă.
